Astronomii au descoperit un nou candidat pentru exoplanetă cu potențial promițător: are dimensiuni apropiate de cele ale Pământului, orbitează o stea asemănătoare Soarelui și se află la aproximativ 146 de ani-lumină distanță. Planeta poartă denumirea HD 137010 b și are o dimensiune cu circa 6% mai mare decât Terra, iar durata unui revoluție este de aproximativ 355 de zile, similară cu cea terestră.
Totuși, entuziasmul este obstrucționat rapid de o realitate mai puțin favorabilă: steaua din sistem este mai rece și mai slab luminată decât Soarele, iar modelele sugerează că temperaturile la suprafață ar putea fi comparabile cu cele de pe Marte, posibil sub -70°C. În astfel de condiții de frig extrem, scenariile de locuibilitate devin complicate și depind de factori precum compoziția atmosferei, efectul de seră și distribuția căldurii pe planetă.
Cum a fost descoperită planeta și de ce este considerată „potențial locuibilă”
Descoperirea provine din reinterpretarea datelor: o echipă internațională de cercetători din Australia, Regatul Unit, Statele Unite și Danemarca a analizat observații colectate în 2017 de misiunea K2 (o extindere a telescopului spațial Kepler al NASA), iar rezultatul a fost identificarea semnalului candidatului HD 137010 b.
Termenul „posibil locuibil” nu implică o duplicare exactă a Pământului, ci indică faptul că planeta ar putea primi suficientă energie de la steaua sa pentru ca, în condiții adecvate, apa să persiste în stare lichidă. Cercetătorii estimează că există aproximativ 50% probabilitate ca planeta să se situeze în zona locuibilă a stelei, însă sunt necesare observații suplimentare pentru confirmare și pentru o înțelegere mai aprofundată a mediului de la suprafață, potrivit studiului publicat în Astrophysical Journal Letters.
De ce temperaturile scăzute ar putea compromite „potențialul locuibil” și ce pași următori
Aici apare fenomenul climatic care poate influența decizia: o planetă poate avea o orbită „corespunzătoare”, dar dacă primește mai puțină lumină și căldură, dacă atmosfera este prea subțire sau prea densă, dacă norii reflectă excesiv radiația sau dacă nu există un efect de seră suficient, rezultatul poate fi un glob înghețat. În termeni simpli: poți fi aproape de zona compatibilă cu viața și totuși să te confrunți cu condiții extreme, unde orice ipoteză despre posibilitatea de a susține viața devine fragilă.
Conform Agenției Spațiale Americane (NASA), următorul pas constă în realizarea unor măsurători mai precise ale masei, compoziției și, cel mai important, indicatori despre atmosferă. La această etapă, astfel de descoperiri devin valoroase: fiind relativ „aproape” în context cosmic și orbitând o stea destul de strălucitoare, HD 137010 b intră pe lista priorităților pentru investigări cu echipamente mai performante, pentru a evalua dacă reprezintă doar o „Terra rece” sau un candidat real pentru locuibilitate.