„Vom încheia acest articol cu un ultim exemplu de lipsă de sinceritate: criticile agresive aduse în ultimele șase luni Guvernului Bolojan, pentru impactul măsurilor de consolidare fiscală asupra consumului și creșterii economice. Realitatea este că, fără acele măsuri de stabilizare fiscală, astăzi am fi avut o Românie incapabilă de plată, retrogradată în categoria „junk” de către agențiile de evaluare financiară, în imposibilitatea de a acoperi pensiile și salariile altfel decât prin tipărire de bani (inflaționist). Însă, datorită măsurilor de consolidare fiscală, România a evitrat recesiunea (cu o creștere economică aproape de 1% în 2025), iar costul împrumuturilor externe și interne a scăzut (una dintre principalele cauze ale reducerii deficitului bugetar de la 8,7% la 7,7% din PIB pe datele naționale și de la 9,3% la circa 8% din PIB conform criteriilor Eurostat)”, afirmă Valentin Lazea.
El a subliniat că în ultimele șase luni s-au făcut pași importanți pentru înlocuirea modelului de creștere centrat pe consum cu unul axat pe investiții, existând speranța că această tendință va continua în anii următori.
„În aceste vremuri dificile, la nivel național și global, poate multora li se pare că corectitudinea în dezbateri reprezintă un lux inutil. Dimpotrivă, considerăm că sinceritatea este o condiție fundamentală pentru întărirea rezilienței unei societăți. Această reziliență va fi testată intens în anii ce urmează”, afirmă Valentin Lazea.
Economistul menționează că traversăm epoca post-adevărului, iar această observație se aplică și în domeniul dezbaterii economice, unde, profitând de lipsa de informare a publicului și de memoria redusă, analiști interesați prezintă versiuni alternative ale realității pentru a ascunde anumite aspecte neplăcute.
„Să analizăm, de exemplu, deteriorarea finanțelor publice din România în ultimii zece ani. Din punct de vedere obiectiv, în 2015, România îndeplinea toate criteriile de la Maastricht și putea depune candidatura pentru aderarea la zona euro, dacă și-ar fi menținut conduita fiscală responsabilă. Cu toate acestea, guvernele următoare au ales să prioritizeze creșterea economică rapidă, sacrificând echilibrele macroeconomice. Rezultatul: România a avut cea mai dinamică creștere economică din UE, dar și cele mai mari inflație, deficit bugetar și deficit de cont curent. În timp ce vecina Bulgaria a avut o creștere mai lentă, dar mai echilibrată, reușind să se integreze în zona euro în 2026. În prezent, se încearcă atribuirea deteriorării finanțelor publice doar guvernelor Ciucă și Ciolacu, ceea ce este fals. Deficitul bugetar a crescut chiar și în anii de creștere economică solidă (2017, 2018, 2019) și în anii electorali (2016, 2024), fiind o caracteristică comună tuturor guvernelor din ultimul deceniu”, precizează Valentin Lazea.
El a prezentat un tabel cu evoluția PIB-ului și a deficitului bugetar ESA în perioada 2015-2025. Economistul a mai arătat că ideea de creștere economică bazată pe relaxare fiscală, creșterea consumului și alimentarea acestuia prin importuri a fost susținută și de mediul de afaceri și de opinia publică, nu doar de autorități.
„Puțini și-au pus întrebarea asupra consecințelor acestui model de creștere în ceea ce privește inflația și deficitele. Și, dacă fiecăruia i s-a oferit aproape tot ce și-a dorit, de ce ar fi fost interesat? Mediul de afaceri a beneficiat, în ultimii zece ani, de: neplata impozitului pe salarii sau contribuțiilor sociale pentru întregi sectoare (IT, construcții etc.); definirea în sens larg a microîntreprinderilor și tratamentul fiscal preferențial aplicat acestora; impozitare redusă în mod excesiv. Chiar și după ultimele creșteri, toate ratele de impozitare în România sunt mai mici decât în Polonia (impozitul pe venit, profit, dividende, CAS etc.); flexibilitate pentru ca aproximativ o treime din firme să opereze fără o capitalizare minimă legală etc.; toleranță față de evaziunea fiscală, în special prin neplata TVA”, explică Valentin Lazea.
De asemenea, el afirmă că populația a beneficiat semnificativ de gratuități în transportul public și trenuri; tichete de masă, vacanță, cadou; prețuri subvenționate pentru combustibili, gaze naturale, energie electrică; niveluri foarte scăzute ale impozitelor pe proprietate.
„Toate aceste beneficii pot fi susținute de un stat cu buget echilibrat (venituri egale cu cheltuielile), nu de unul ce se îndatorează masiv pentru a acoperi deficitele. În aceste condiții, nu este sincer să acuzăm doar sectorul public de deteriorarea finanțelor. Au fost și risipă, precum majorări de salarii fără legătură cu încasările locale sau creșteri inutile de personal bugetar. (…) În perioada 2015-2024, consumul efectiv al populației a crescut mai rapid decât cel al administrației publice în jumătate din acești ani. În ceilalți cinci ani, creșterea sectorului public a fost mai rapidă, dar trebuie menționat că consumul populației este de aproximativ zece ori mai mare și, astfel, mai ușor de majorat în termeni relativi”, explică Valentin Lazea.
El consideră că o altă problemă recunoscută în ultimii ani a fost concentrarea creșterii pe consum, în detrimentul investițiilor. În cinci din cei zece ani, consumul final a crescut mai rapid decât investițiile.
„În ceilalți cinci ani, investițiile au crescut mai rapid decât consumul final, dar trebuie reținut că acești indicatori au o diferență de circa 1:3, consumul final fiind de trei ori mai mare decât investițiile, ceea ce face ca majorările relative ale investițiilor să fie mai ușor de realizat. În majoritatea anilor, consumul final a crescut mai rapid decât PIB-ul, iar în câțiva ani creșterea PIB-ului a fost peste cea a consumului. Astfel, asocierea recentei aderări a Bulgariei la zona euro mai mult cu întâmplarea decât cu strategia, nu este corectă, întrucât această țară a urmărit constant acest obiectiv, în timp ce noi am renunțat în favoarea unei creșteri economice pe orice cost. Întrebarea este dacă merita? Răspunsul depinde de perspectivă, însă recesiunea durabilă a resurselor fiscale și încetinirea ulterior a creșterii economice trebuie puse în balanță cu avantajele creșterii pe datorie, bazată pe consum, care nu asigură resurse pentru rambursare pe termen lung; o extensie a decalajului față de media UE dacă consolidarea fiscală după o perioadă de creștere rapidă necesită ani de creștere sub potențial”, concluzionează Valentin Lazea.