Se împlinesc 10 ani de când numeroase publicații media mediatizau faptul că anul 2016 a fost cel mai „disastrous an din istorie”. La acea vreme, problemele majore includeau criza refugiaților, intensificarea actelor teroriste în Europa, Brexit-ul, tentativa de lovitură de stat din Turcia, răspândirea virusului Zika și escaladarea tensiunilor rasiale în SUA, precum și victoria controversatului om de afaceri Donald Trump la alegerile prezidențiale.
2016, considerat cel mai „nefavorabil an din istorie”. Urmat de 2020
După patru ani, a venit 2020, cu pandemia globală de COVID-19. În 2022, a avut loc conflictul armat din Ucraina. În 2023, s-au înregistrat războiul din Fâșia Gaza și revoluția în domeniul Inteligenței Artificiale. Între 2024 și 2026, odată cu revenirea lui Trump la Casa Albă, s-au intensificat conflictele dintre Israel și Iran, precum și alte conflicte globale. Deși aparent trăim cele mai dure perioade, trebuie menționat că Occidentul (statele dezvoltate din SUA, Canada, Europa de Vest, Australia și Japonia) a beneficiat timp de opt decenii de o perioadă de pace și prosperitate economică, susținută de instituții și organizații internaționale care au asigurat stabilitatea, comerțul global și creșterea nivelului de trai, precum și de progresul tehnologic și inovațiile medicale.
Începând cu anii 1980, China și Coreea de Sud au înregistrat o dezvoltare economică rapidă, după finalizarea războiului din Vietnam și decesul lui Mao Zedong. În urma prăbușirii regimurilor comuniste din 1989 și colapsului Uniunii Sovietice, țările din Europa de Est și Rusia au început să profite de creșteri economice treptate după aderarea la economia de piață. Alte regiuni din America de Sud, Asia de Sud și Africa au făcut pași spre stabilizare în anii 1990 și 2000, în timp ce Israelul și statele din Orientul Mijlociu, în afară de cele înfloritoare din Golful Persic, se confruntă cu conflicte constante din 1948.
Înainte de 1945, lumea era marcată de conflicte permanente. Războaiele din Europa și Asia, adesea anuale, produceau pierderi umane de sute de mii sau milioane. Populațiile suferinde aveau resurse limitate, iar medicina modernă nu era suficient dezvoltată. Pandemia de COVID-19 din 2020 a fost un șoc major, însă pandemii frecvente au avut loc încă dinainte de 1950, fiind responsabile pentru milioane de decese cauzate de holeră, gripă porcină, tuberculoză, boli venerice, variolă și malarie. Pentru prima dată în istorie, speranța de viață a depășit pragul de 70 de ani în multe țări, iar foametea a devenit un fenomen al trecutului, fiind înlocuit de probleme precum obezitatea, diabetul și cancerul cauzate de consumul de alimente nesănătoase.
„De-a lungul istoriei, au fost propuse diferite ani ca fiind cei mai „nefavorabili”. Un exemplu major este 1347, când în Europa a izbucnit „Marea Ciumă”. Timp de trei ani, molima a ucis o treime din populație, provocând, de asemenea, numeroase victime în Asia. În anul 1942-1943, Holocaustul a atins apogeul, fiind stopat odată cu sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Există opinii conform cărora evenimentele negative actuale își au rădăcinile în 1914, motiv pentru care acest an ar merita denumit „cel mai rău din istorie”. Primul Război Mondial a declanșat Revoluția Bolșevică, răspândirea nazismului, Holocaustul, utilizarea bombei atomice, Războiul Rece și situațiile tensionate din statele musulmane. Este de asemenea menționat că stabilitatea ce a urmat căderii Zidului Berlinului a fost brusc întreruptă de atacul din 11 septembrie 2001. Unii experți consideră că perioada de nesiguranță a durat până în prezent, iar 2016 ar putea reprezenta apogeul acesteia”, a explicat Descoperă.ro în urmă cu un deceniu.
În schimb, The Guardian afirmă că un an chiar mai dificil a fost 536 d.Hr.
Sursa foto: Profimedia Images
O erupție vulcanică din anul 536 d.Hr. a avut consecințe globale
„Razele Soarelui păreau slabe și aveau o tentă albastrie. La prânz, umbrele oamenilor nu erau vizibile pe sol. Căldura solară era slabă. Luna plină părea lipsită de frumusețe. Iarna a fost lipsită de furtuni, primăvara s-a simțit fără dulceață, iar vara a fost neîncălzită. Fenomenele de îngheț și secetă au fost prelungite, iar anotimpurile păreau derulate. Cerul era invadat de nori stranii, ca niște ploi prelungite. Recoltele au fost afectate de îngheț, făcând perele mai tari și strugurii mai amari”, a relatat istoricul roman Cassiodorus în 538. Analele din Dinastia Tang menționează „foametea din timpul verii”, „marele îngheț” și „cenușa galbenă căzută din cer”. Descoperirile arheologice din Peru indică, de asemenea, impactul sever al secetei din 536 asupra culturii Moche.
Cu doi ani înainte, o erupție vulcanică masivă a generat o iarnă vulcanică. Cenușa și aerosoli de sulfat au fost dispersați în atmosferă, reducând radiația solară și diminuând temperaturile cu aproximativ 2,5°C pentru câțiva ani. Imagini cu împărații Iustinian și Teodora înfășurați în haine groase reflectă aceste condiții. Climatul a suferit o Răcire Globală, iar istoricul Michael McCormick consideră anul 536 ca unul dintre cei mai nefavorabili din istorie. Răcirea a durat până în 547, favorizând compromiterea recoltelor, foametea și condițiile propice pentru răspândirea ciumei bubonice.
În 541, a izbucnit epidemia de ciumă bubonică, denumită „Ciuma lui Iustinian”. Au murit între 15 și 100 de milioane de oameni, reprezentând între 25% și 60% din populația Europei acelei epoci. Epidemia a devastat Egiptul, Peninsula Arabă, nordul Europei și întregul Imperiu Bizantin, ajungând până la curtea imperială. În timpul campaniilor militare ale împăratului Iustinian, care urmăreau cucerirea Romei și consolidarea stării imperiale, bacteriile Yersinia pestis s-au răspândit rapid, fiind responsabile de moartea unei cincimi din populația Constantinopolului.
După prăbușirea Imperiului Roman de Apus, țările din Europa și din alte zone au început să se conecteze prin drumuri romane și centre urbane, însă răspândirea rapidă a bacteriei a provocat o extindere a pandemiei. În siturile arheologice din Iordania au fost descoperite gropi comune cu oseminte ale victimelor ciumei, iar analizele ADN-ului arată diversitate etnică în rândul victimelor.
Studiile recente indică faptul că situația a fost mult mai gravă în prima pandemie atestată istoric, cu morminte comune în Jerash, unde au fost îngropați 200 de oameni simultan. Probele genetice extrase din oseminte relevă faptul că victimele proveneau din diferite etnii, confirmând amploarea răspândirii și severitatea crizei sanitare din acea perioadă.
Expertul Rays Jiang, profesor asociat la Universitatea din Florida de Sud, a declarat că aceste probe arată victime ale ciumei, care au murit în condiții de aglomerație și criză sanitară similară cu cele din pandemia de COVID-19. Analizele genetice au evidențiat diversitatea etnică a victimelor.
„Probe ADN din situl arheologic de la Jerash indică povești ale unor oameni confruntați cu criza și moartea lor”, a explicat Rays Jiang.
Sursa imagini: Shutterstock/Envato/Profimedia/Wikipedia Commons
Autorul recomandă: Anul 2020 în imagini. Momente emotionante din anul de referință, surprinse de reporteri GÂNDUL (GALERIE FOTO)