Cercetări arheologice recente au descoperit la situl Xigou, din provincia Henan, China, un ansamblu de artefacte datate între 160.000 și 72.000 de ani, indicând existența unor unelte sofisticate în urmă cu aproape 160.000 de ani. Această descoperire contestă ideea că Asia de Est ar fi fost în urmă din punct de vedere tehnologic în perioada Pleistocenului mijlociu.
Descoperirea de la Xigou
Situaționat în regiunea lacului de acumulare Danjiangkou, situl Xigou a fost excavat de o echipă de cercetători care a identificat numeroase artefacte din piatră, realizate din cuarț și cuarțit. Artefactele, unele fragmentare, au fost datate în intervalul 160.000–72.000 de ani.
Se remarcă prezența unor unelte compozite, formate din pietre fixate într-un mâner, probabil de lemn sau alt material organic. Unele instrumente aveau dimensiuni sub 50 de milimetri, fiind găsite sub formă de fragmente și așchii, indicând un proces de producție în mai multe etape.
Autorii studiului indică faptul că aceste unelte erau folosite pentru tăiere, răzuire sau perforare, și că unele au fost în uz pentru prelucrarea plantelor, inclusiv materiale lemnoase sau similare trestiei.
Implicații pentru percepția despre evoluția tehnologică în Asia de Est
Până acum, ideea larg răspândită era că tehnologia în Asia de Est era mai simplă și mai redusă în comparație cu cea din Africa și Europa, în intervalul 300.000–50.000 de ani. Se considera că inovațiile mai complexe, precum uneltele specializate și planificarea avansată, au apărut mai devreme în vest.
Descoperirea de la Xigou revizuiește această percepție, sugerând că în regiune exista o tehnologie rafinată, indicând un nivel superior de adaptare și inovație. Utilizarea uneltelor compozite arată că aceste comunități aveau capacitatea să combine obiecte pentru rezultate mai eficiente, implicând un proces de învățare și transmitere a cunoștințelor.
De asemenea, analiza urmelor microscopice de uzură pe unelte sugerează activități repetate, precum prelucrarea materialelor vegetale și lemnoase. Acest fapt indică o anumită specializare și performanță tehnologică, coroborată cu posibilitatea existenței unor hominizi cu creiere mai mari, ceea ce ar putea fi asociat cu un potențial cognitiv superior.
Cine producea aceste unelte și ce întrebări rămân
Studiul nu permite atribuirea certă a uneltelor unei singure specii umane, întrucât nu au fost descoperite fosile asociate direct și fără echivoc cu artefactele din același nivel.
Există ipoteza că le-ar fi putut realiza denisovanii sau alte populații arhaice locale. Prezența denisovanilor în regiune este susținută de indicii genetici și prezența lor în alte zone din Asia. Dacă aceste unelte compozite ar fi fost create de denisovani sau alte grupări, tehnologia avansată nu ar fi fost rezervată exclusiv Homo sapiens.
Datarea și prezența Homo sapiens în Asia rămân subiecte intense de studiu, iar autorii sugerează că viitoare cercetări ar putea confirma dacă aceste unelte au fost folosite de populații umane arhaice sau moderne. Asocierea directă a uneltelor cu resturi umane sau urmele de adezivi și fibre de fixare este încă în faza de investigare.
Întrebări importante persistă, precum identificarea precisă a populației responsabile și dacă aceste tipuri de instrumente apar în mai multe situri din regiune, sugerând o practică larg răspândită.
Astfel, dovezile arată că, în urmă cu aproximativ 160.000 de ani, anumite comunități din Asia de Est erau capabile să planifice, să standardizeze și să îmbunătățească unelte, reprezentând un nivel de complexitate tehnologică considerabil pentru acea perioadă. Această descoperire înnoiește înțelegerea despre progresul tehnologic al hominizilor în regiune, indicând că inovația a avut loc în mai multe locuri simultan în cadrul evoluției umane.