> Peste 150 de țestoase uriașe au fost eliberate pe insula Floreana din Galápagos, reluând habitatul natural după o absță de peste 180 de ani. Evenimentul marchează o etapă importantă în eforturile de restaurare ecologică a insulei, parte a unui proiect coordonat de Direcția Parcului Național Galápagos.
Reintroducerea țestoaselor uriașe
Proiectul de recuperare a speciei, denumit „Proiectul de restaurare ecologică Floreana”, include eliberarea a 158 de tineri țestoase crescuți în captivitate. Acestea au fost eliberate în această săptămână în mediul sălbatic, după un proces de pregătire și creștere controlată.
Reintroducerea se bazează pe un program de „reproducere înapoi”, inițiat în 2017, după ce cercetătorii au descoperit broaște țestoase cu moștenirea genetică a speciei din Floreana pe insula Isabela, în apropiere.
Istoricul și dispariția speciei
Specia nativă, Chelonoidis niger niger, a fost considerată dispărută în anii 1840, după ce marinarii au fost de acord să colecteze mii de exemplare pentru hrănire în timpul lungilor călătorii. Aceasta a dus la dispariția naturală a speciei de pe insula Floreana.
Recoltarea masivă a avut ca urmare reducerea populației țestoaselor și a dus la pierderea biodiversității locale. Mare parte din habitatul natural a fost afectat de intervenții umane și activități agricole.
„Restaurarea insulei Floreana a atins un punct de referință extrem de important, cu 158 de broaște țestoase uriașe crescute în captivitate eliberate în sălbăticie în această săptămână”, a transmis Galápagos Conservation Trust (GCT).
Descoperirea și selecția genetică
Informațiile despre descoperire datează din 2008, când cercetătorii au identificat broaște țestoase cu strămoși din Floreana pe vulcanul Wolf, de pe insula Isabela. Această descoperire a permis inițierea unui program de conservare și reproducere.
Din totalul broaștelor găsite, 23 de exemplare hibride au fost selectate pentru cel mai apropiat grad de compatibilitate genetică cu subspecia dispărută. Acestea au fost începute în cultivare pe insula Santa Cruz.
Până în 2025, cercetătorii au reușit să producă peste 600 de pui, câțiva dintre ei ajungând la o dimensiune suficientă pentru a putea trăi independent în habitatul natural.
Rolul ecologic al țestoaselor uriașe
GCT descrie țestoasele uriașe ca fiind „ingineri ai ecosistemului” și subliniază rolul lor esențial în refacerea mediului. Prin activitatea lor, aceste animale modelează peisajul și contribuie la recuperarea ecosistemelor degradate.
Executivul organizației a declarat că reluarea habitatului natural pentru aceste țestoase reprezintă un pas extrem de important în conservarea speciilor pe insulele Galápagos și în eforturile globale de restaurare ecologică.
Proiectul a fost posibil în urma colaborării între oameni de știință, organizații caritabile și comunitatea locală, după o perioadă de două decenii de activitate dedicată salvării și reintroducerii acestor reptile.