Românii care locuiesc în străinătate și doresc să divorțeze pot alege încheierea procedurii fie în țara în care locuiesc, fie în România, în funcție de anumite criterii legale. Decizia depinde de locul de reședință obișnuită, cetățenie, ultima locuință comună și de situația mai largă a fiecărei familii.
Divorțul poate fi solicitat în România
Instanțele române pot soluționa divorțul pentru românii cu elemente internaționale, conform regulilor europene. În cazul unui divorț cu elemente internaționale, competența institutiei nu este stabilită doar de cetățenie, ci și de reședința obișnuită sau de locul ultimei locuințe comune.
Cererea de divorț poate fi depusă la judecătoria unde se află ultima locuință comună. Dacă soții nu mai locuiesc în acea zonă, competența poate reveni judecătoriei de la domiciliul pârâtului. În cazul în care pârâtul nu locuiește în România, iar instanțele române au jurisdicție internațională, cererea poate fi introdusă la instanța de la domiciliul reclamantului.
Ce se întâmplă dacă ambii soți locuiesc în străinătate
Pentru situațiile în care niciunul dintre soți nu mai are domiciliul în România, există posibilitatea depunerii cererii de divorț la orice judecătorie din România, dacă instanțele române au jurisdicție internațională. În absența unui acord între soți, cererea poate fi depusă la Judecătoria Sectorului 5 București.
Fără domiciliu în țară, românii pot totuși să obțină divorț în fața instanțelor române dacă acestea au jurisdicție pentru cazul lor specific. Aceasta nu exclude implicit posibilitatea de a divorța în țară, dar verificarea jurisdicției rămâne esențială.
Importanța locului unde locuiesc soții
Locul de reședință obișnuită influențează legile aplicabile divorțului în situațiile multilaterale. În aceste cazuri, legislația aplicabilă se stabilește în funcție de reședința comună sau ultima reședință comună.
Pot fi opțiuni pentru soți să aleagă legea statului unde au avut reședința obișnuită comună sau cea în care se află ultimul domiciliu comun, dacă încă locuiesc acolo. Decizia de a alege legea aplicabilă poate fi făcută de către soți, iar în lipsa acestora, instanțele vor aplica legile succesive, în ordinea stabilită de reguli.
Procedura de divorț pe cale administrativă în România
Legislația română prevede și posibilitatea divorțului administrativ, în cazul acordului mutual al soților, dacă aceștia nu au copii minori în comun. Pentru această procedură, soții trebuie să depună o cerere în scris, semnată personal, în fața unui ofițer de stare civilă competent.
Aceasta poate fi aplicată pentru căsătoriile încheiate atât în România, cât și în străinătate, dacă înscrierea s-a făcut în registrele române de stare civilă. În cazul unei căsătorii încheiate în străinătate, condiția este ca ultimul domiciliu comun să fie în România.
Divorțul pronunțat în străinătate și înscrierea în România
După divorțul realizat în țara de reședință, certificatul de divorț trebuie adesea înregistrat și în evidențele române de stare civilă. Pentru aceasta, autoritatea română competentă solicită documentele referitoare la căsătorie și divorț, inclusiv traduceri legalizate, dacă este cazul.
Procedura constă în soluționarea cererii de către autoritatea română unde se păstrează actul de naștere al persoanei. În cazul în care divorțul s-a pronunțat în alt stat, acestea sunt formalitățile pentru a asigura recunoașterea în România.
Tocmai de aceea, pentru românii stabiliți în străinătate, dreptul la divorț depinde de o serie de condiții concrete, inclusiv jurisdicție și starea civilă, și trebuie verificată în funcție de situația individuală.
