România nu îndeplinește în prezent condițiile tehnice pentru aderarea la zona euro, fiind de ani de zile în afara acestei uniuni monetare. Potrivit unui raport de convergență din 2026, țara nu respectă standardele impuse de Uniunea Europeană pentru intrarea în mecanismul euro, în condițiile în care nu are încă un curs de schimb stabil prin participare la ERM II și prezintă probleme legate de stabilitatea prețurilor și finanțele publice.
Stadiul actual al aderării României la euro
Conform raportului, România nu îndeplinește criteriile esențiale pentru adoptarea monedei unice. Inflația medie în ultimele 12 luni a fost de 8,4%, valoare semnificativ peste pragul de 2,7% stabilit de criterii.
Deficitul bugetar a scăzut de la 9,3% din PIB în 2024 la 7,9% în 2025, dar rămâne cu mult peste limita de 3%, impusă de tratat.
Datoria publică a crescut de la 54,8% din PIB în 2024 la 59,3% în 2025, iar estimările indică o creștere până la 63,4% în 2027.
Cursul de schimb al leului românesc nu participă la mecanismul ERM II, fiind aplicat un regim de curs crawl-like, care permite intervenții ale Băncii Naționale a României pe piața valutară. În mai 2026, leul era cu circa 5% mai slab față de euro comparativ cu doi ani anterior.
Rata medie a dobânzilor pe termen lung a fost de 6,7%, peste limita admisă de 5,1%.
Imposibilitatea tehnică de aderare
Potrivit, Cristian Popa, membru în boardul BNR, țara a cumpărat tehnologia pentru a imprima euro, dar nu poate implementa acest lucru din cauza neîndeplinirii condițiilor.
Legislația națională, inclusiv reglementările BNR, nu este complet compatibilă cu cerințele din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În plus, România nu deține un curs de schimb stabil prin participarea la ERM II, fiind în continuare supus unui regim flexibil.
Contextul politic și strategiile partidelor
Discuțiile despre aderarea la euro devin tot mai frecvente în discursurile publice și în politicile partidelor, fiind puse în dezbatere în perspectiva alegerilor viitoare.
Lideri politici, precum premierul Ilie Bolojan și europarlamentarul Victor Negrescu, afirmă că aderarea la euro trebuie să fie un proiect major pentru România, posibil chiar în contextul alegerilor din 2028.
În reclame electorale și discursuri publice, teme precum aderarea la zonele euro și Uniunea Europeană sunt folosite pentru a mobiliza electoratul, în special de către formațiuni populiste sau de extremă dreaptă.
Exemple europene de opoziție față de euro
Partide precum Alternativa pentru Germania (AfD), care a fost fondată în 2013, promovează ieșirea Germaniei din zona euro, considerând moneda europeană un „eșec”. Sondajele arată că în prezent AfD are peste 40% în intențiile de vot.
În Franța, Marine Le Pen, liderul Frontului Național, a susținut ideea că euro este un instrument pentru a controla economia națională, avansând acest mesaj în campanii electorale, iar formațiunea sa a ajuns în turul doi al alegerilor prezidențiale din 2017 și 2022.
Partidul Libertății din Austria a fost, de asemenea, împotriva integrării monetare, promovând inițiative anti-euro și contestând tranziția țării la moneda europeană în 2002.
În Cehia, partidul populist ANO, condus de fostul premier Andrej Babis, critică aderarea la euro, acuzând că aceasta reduce capacitatea decizională a națiunii.
În Danemarca, Partidul Popular transmite mesajul că păstrarea coroanei daneze este esențială pentru independență și suveranitate, criticând uniunea monetară din perioada crizei financiare europene.
Din Portugalia, lidera Blocului de Stânga, Catarina Martins, susține ieșirea din zona euro, declarând că măsurile de austeritate au fost detrimental pentru economia națională.
Aceste exemple demonstrează o tendință comună în regiunile est-europene și în câteva state europene de opoziție față de politica de aderare și integrare în zona euro, fiind folosite în discursurile politice ca instrumente pentru mobilizare electorală.
