Un moștenitor are dreptul de a refuza sau de a accepta o moștenire, potrivit Codului civil. Acceptarea poate fi expresă sau tacită, fiind important ca aceasta să fie clară pentru a evita situații neclare privind patrimoniul defunctului.
Moștenitorul poate și să renunțe
Un moștenitor nu este obligat să preia bunurile moștenirii. Legislația prevede că dreptul de opțiune succesorală trebuie exercitat în termen de un an de la deschiderea succesiunii, de regulă, de la momentul decesului.
Renunțarea la moștenire trebuie făcută în formă autentică, la notar sau, după caz, la misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României. Dacă o persoană renunță, aceasta este considerată că nu a fost niciodată moștenitor.
Renunțarea vizează întreaga moștenire și nu doar părți din aceasta. Astfel, o persoană nu poate renunța la datorii și păstra bunurile, cum ar fi casa sau mașina. În cazul renunțării, drepturile și obligațiile legate de bunurile moștenite dispar pentru moștenitor.
Atenție la acceptarea tacită a moștenirii
Acceptarea moștenirii nu trebuie întotdeauna să fie făcută printr-o declarație oficială. Unele acte sau comportamente pot indica acceptarea tacită a succesiunii, fără a fi nominalizate explicit.
Potrivit Codului civil, dispunerea sau utilizarea bunurilor moștenirii, precum și anumite acte prin care moștenitorul se comportă ca proprietar, pot constitui acceptare tacită. În schimb, actele de conservare sau administrare provizorie nu echivalează automat cu acceptarea oficială.
Este recomandat ca moștenitorii să clarifice situația patrimoniului înainte de a lua decizii legate de bunuri, mai ales dacă există suspiciuni legate de credite, împrumuturi sau alte datorii ale persoanei decedate. Pentru aceasta, Codul civil permite solicitarea unui inventar al patrimoniului succesorale.
Esențial este ca moștenirea să includă atât bunurile, cât și obligațiile sale, însă moștenitorul răspunde numai pentru datoriile moștenite în limita valorii bunurilor din patrimoniul succesoral. În condițiile legii, răspunderea personală cu patrimoniul propriu nu este automată, ci se limitează la valoarea bunurilor moștenite.
