**Un copil poate suferi la școală chiar dacă părinții nu observă semnele evidente.**
Un comportament diferit al copilului, schimbări de dispoziție și dificultăți în comunicare pot indica probleme nestinse. Psihologii avertizează că elevii, în funcție de vârstă, manifestă aceste dificultăți în moduri diferite, iar părinții trebuie să fie atenți la anumite semne.
Semnele suferinței la copiii din clasele primare
Copiii din clasele primare (6-10 ani) nu pot exprima clar sentimentele de excludere sau teamă. În schimb, se manifestă prin comportament și simptome fizice.
Conform psihologului Sorin Porneală, la această vârstă, suferința se manifestă mai mult prin reacții corporale și comportament. Ei nu au dezvoltate încă abilități de introspecție emoțională pentru a verbaliza fricile sau excluziunea. Astfel, pot avea dificultăți de somn, dureri de burta, agresivitate sau retragere din activitățile preferate.
„La copiii din clasele primare, suferința se exprimă în mod aproape exclusiv prin corp și comportament, nu prin cuvinte,” explică specialistul.
Schimbările comportamentale în perioada gimnazială și adolescență
Pre-adolescenții și adolescenții (11+ ani) au capacitatea cognitivă și socială mai dezvoltată, însă se confruntă cu presiuni noi.
Pot apărea semne precum retragerea socială, autocritica excesivă, tulburări de somn sau lipsă de energie. Adolescenții pot fi capabili să verbalizeze sentimentele, dar aleg, adesea, să păstreze aceste emoții pentru ei.
Potrivit psihologului, diferența față de copiii mai mici este că adolescenții pot recunoaște dificultățile, însă nu le exprimă deschis.
Ce trebuie să observe părinții
Specialistul recomandă ca părinții să fie atenți la vârsta copilului pentru a interpreta semnele de suferință. La copiii mici, schimbările fizice și comportamentale sunt principalele indicii.
Pentru elevii mai mari, se urmăresc semne precum retragerea socială și autocritica, chiar dacă aceștia pot părea verbalizați. Observarea acestor indicatori poate ajuta la identificarea problemelor și la intervenție înainte ca situația să se agraveze.
Ce trebuie făcut în caz de suspiciune
Dacă un copil începe să se poarte diferit, părinții trebuie să fie receptivi și să înțeleagă contextul. În cazul în care apar semne de suferință, este recomandabil să se discute cu copilul și să se solicite ajutor specializat pentru a-i sprijini exprimarea și gestionarea emoțiilor.
În lipsa unui dialog deschis, aceste semne pot fi ignorate, provocând dificultăți mai mari în dezvoltarea emoțională a copilului.
–
Publicat pe 15 septembrie 2026, la ora 14:08, articolul evidențiază importanța observării semnelor discrete ale suferinței copilului în funcție de vârstă și necesitatea intervenției timpurii pentru sănătatea emoțională a elevilor.
