Sarah Kirkland Snider, compozitoare americană de 52 de ani, a fost prezentă pentru prima dată în România în calitate de membă a juriului de compoziție la Concursul Internațional George Enescu. În cadrul evenimentului, a audiat și lucrarea “Forward Into Light”, dirijată de Marin Alsop, interpretată de Orchestra Națională Radio.
Născută într-o familie cu influențe muzicale, dar fără background artistic, Snider a crescut în ambientul muzicii pop, fiind înconjurată de muzică rock și R&B. Părinții ei proveneau din medii conservatoare din Sud, tatăl fiind manager de investiții și mama implicată în organizații nonprofit.
De la o vârstă fragedă, a manifestat o pasiune puternică pentru pian, râvnind să cântă la instrument încă de la trei sau patru ani. A început să cântă și la violoncel și chitară, însă pianul a rămas instrumentul central în compozițiile sale și cel mai important în exercitarea vocației.
După studii de psihologie și sociologie la Universitatea Wesleyan, și-a schimbat direcția spre muzică la vârsta de 30 de ani, urmând cursuri de compoziție la Yale. În 2025, a scris libretul și muzica pentru prima sa operă, „Hildegard”, dedicată carelugăriței Hildegard von Bingen, considerată una dintre cele mai influente minți ale Europei medievale. Premieră a avut loc la LA Opera, fiind apreciată ca „Critic’s Pick” de New York Times.
În discursul său, Snider nu consideră muzica clasică drept un indicator exclusiv al elitismului, ci subliniază varietatea stilurilor din actualitate și conexiunea cu muzica populară. În opinia sa, muzica evocă profund experiența umană și poate apropia publicul de opere și concerte, dacă este percepută ca o formă de exprimare emoțională accesibilă.
Trecutul său de artist sensibil a fost complicat de episoade de anxietate, depresie și migrene cronice. La începutul adolescenței, a dezvoltat o formă severă de anxietate și a avut episoade frecvente de depresie. Diagnosticul final, confirmat după 40 de ani, a fost tulburare depresivă majoră și anxietate generalizată, tratate cu medicație, antidepresivele dovedindu-se pentru ea un catalizator al prolificității creative.
În comunicările sale, Snider afirmă că depresia îi întrerupe procesul de creație doar dacă întrerupe scrisul, adăugând că medicamentele antidepresive i-au dat posibilitatea de a realiza cele mai productive perioade artistice. Aceasta contrazice mitul artistului chinuit, explicând că, pentru ea, muzica reprezintă un mijloc de vindecare, de a se ridica deasupra durerii și de a depăși dificultățile.
Discutând despre migrene, artista povestește că aceasta a suferit de 20-30 de zile pe lună, în trecut, fiind influențată și de atribuirile negative din societate. A recunoscut că a minimalizat inițial problema pentru a evita judecata socială, dar după ce a început să vorbească deschis despre asta, a realizat că stigmatul era mai apăsător decât boala în sine. Încurajată de neurologul său, a ales să își împărtășească experiența pentru a combate persecuția socială asupra celor cu migrene.
Pentru Snider, muzica a fost întotdeauna un agent de vindecare. În timp ce acceptă impactul negativ al stigmatului asupra percepției sale, a găsit în creație un refugiu și o sete de a depăși condițiile fizice și psihice. Aceasta a primit și sprijin familial, fiind acum mama a doi copii, unul dintre aceștia având și el probleme de sănătate, inclusiv migrene.
Artista pune accent pe importanța cereei de ajutor și pe lipsa rușinii în fața problemelor de sănătate mentală și fizică. Consideră că, prin acceptare și susținere reciprocă, oamenii pot trece mai ușor peste perioadele dificile, oricât de complexe ar fi acestea.
Experiența sa a încercat să le ofere un exemplu pentru cei din jur, explicând că sensibilitatea și vulnerabilitatea trebuie exprimate liber, indiferent de gen. În ciuda obstacolelor, precum percepțiile sociale, ea manifestă convingerea că beneficiile diversității emoționale în muzică și în societate sunt imense. În domeniul muzicii, afirmă că încă persistă unele prejudecăți, în special în privința rolului femeilor, dar există și schimbări pozitive.
Pentru exemplu, ea a ales să compună despre Hildegard von Bingen, o figură remarcabilă din Evul Mediu, despre care a aflat din volumul „Migraine” al lui Oliver Sacks. Ea consideră că povestea acestei călugărițe, autoare și compozitoare, reflectă lupta pentru autonomie, voce și dreptate. În lucrarea sa, a dorit să pună în lumină momentul în care Hildegard și-a riscat totul pentru a urma chemarea divină, precum și lupta ei personală pentru acceptare, inclusiv relația cu colega Richardis von Stade.
Snider consideră că povestea Hildegard rămâne actuală deoarece simbolizează lupta individuală împotriva structurilor de putere, indiferent dacă sunt religioase, sociale sau familiale. Pentru ea, exemplul acestei femei puternice confirme că ascultarea propriei voci și curajul de a avea propria autoritate sunt cheia succesului și al respectului social.
În ceea ce privește muzica, ea afirmă că aceasta nu trebuie concepută ca apanaj al elitismului. Reputația muzicii clasice, crede ea, a fost afectată de percepția sa ca fiind rezervată unui audiență restrânsă, dar fapt este că există o diversitate foarte mare de stiluri și o profundă bogăție emoțională în creațiile din această gamă. Melodii și compoziții din rândul muzicii clasice pot transmite durere, bucurie, uimire și magie.
În contextul actual global, Snider recunoaște incertitudinea politică și dificultățile sociale. Se arată profund îngrijorată de tendințele autoritare și de dezinhibarea valorilor umane, pe care le consideră grave. Crede că, pentru schimbare, trebuie implicată și generația tânără, prin leadership și responsabilitate civică.
Din punct de vedere artistic, ea vede în era inteligenței artificiale o provocare și o oportunitate. Afirmă că, în fața acestei transformări, aportul uman va deveni și mai valoros, fiind nevoie de sprijin pentru sănătatea artistică și dezvoltarea creativității. Concluzia este că, deși mediul seamănă încă unele obstacole, crede într-o viitoare epocă a accesibilității și diversității în muzică, unde expresia umană va rămâne fundamentul identității artistice.
