România are potențial pentru integrarea a 1,8 GW de energie regenerabilă în rețea, utilizând infrastructura hidroenergetică existentă, conform unui raport recent. Această capacitate reprezintă aproximativ 17,3% din totalul de 10,4 GW de energie hidroelectrică planificată la nivel național.
Hibridizarea și utilizarea conexiunilor la rețea
Activitatea hidroenergie din Europa exprimă un interes crescut pentru tehnologia hibridizării. Aceasta permite combinarea energiei eoliene și solare în cadrul aceleiași conexiuni la rețea, pentru a crește eficiența și a reduce constrângerile de infrastructură.
Un raport Ember indică faptul că, la nivel european, activitățile hidroenergetice lasă în mare parte capacitate de rețea neutilizată. În șapte țări europene – Austria, Bulgaria, Franța, Italia, Portugalia, România și Spania – există posibilitatea de a integra în total 25 GW de energie regenerabilă folosind această metodă de hibridizare. Aceste state dețin împreună 93 GW din cei 131 GW de energie hidroelectrică ale Uniunii Europene.
Impactul hibridizării asupra utilizării infrastructurii existente
Prezentarea acestei tehnologii a arătat o dublare, în unele cazuri chiar o trigenerare, a utilizării punctelor de conectare la rețea ale hidrocentralelor. Media ratelor de utilizare a infrastructurii actuale este de aproximativ 19%, însă prin implementarea tehnologiilor hibride această proporție poate crește la 36% pentru energia eoliană și la 31% pentru cea solară.
Practici similare sunt folosite pentru centrale de vârf, funcționând preponderent în perioadele de cerere ridicată, în orele de dimineață și seară. Această utilizare sporită deschide spațiu pentru creșterea semnificativă a proporției de energie regenerabilă captată în același punct de conectare.
Impactul variază în funcție de amplasament și țară. În unele cazuri, energia eoliană și cea solară pot chiar tripla utilizarea infrastructurei de rețea a hidrocentralelor. Aceasta permite, teoretic, integrarea a 18% din noile surse regenerabile anticipate până în 2030 fără modificări majore ale rețelei.
Potențialul național pentru hibridizare
Din punct de vedere tehnic, Austria are posibilitatea de a prelua 77% din capacitatea pentru surse regenerabile planificate în spatele contorului. Concret, pentru hidrocentralele, acest lucru înseamnă un potențial de 5,2 GW din cele 6,8 GW aflate în faza de proiecte de energie eoliană și fotovoltaică.
România urmează cu un potențial acoperit de 1,8 GW din cele 10,4 GW de energie hidroplanificate, reprezentând 17,3% din capacitatea totală. Bulgaria este în cealaltă extremă, cu doar 150 MW, adică 6,8% din cei 2,2 GW ai săi.
În privința reglementărilor, doar Portugalia și Spania au reguli dedicate pentru proiecte hibride. Bulgaria, în pofida lipsei unui cadru legislativ specific, convertește câteva hidrocentrale în active hibride cu baterii și analizează dezvoltarea a două centrale solare plutitoare pe lacurile de acumulare existente.
Infrastructura rețelelor de distribuție și capacitatea de conectare
Rețelele de transport ale Austriei și Bulgariei sunt complet insensibile pentru noi capacități de generare, având zero capacitate pentru conexiuni suplimentare. În România și Portugalia, această capacitate este considerată neglijabilă.
De exemplu, proiectul hidro-eolian Tâmega din Portugalia, cel mai mare din țară, este dezvoltat ca un proiect hibrid, conectat la aceeași stație cu complexul hidro Tâmega.
Operationalizarea și avantajele sistemului hibrid
Proiectele hibride combină tehnologii complementare, adesea integrate cu stocare de energie, pentru a optimiza producția și stabilitatea aprovizionării. Mecanismul de bază este utilizarea comună a infrastructurii, proces denumit „cable pooling”.
Astfel de amplasamente pot funcționa ca hibrizi parțial integrați, cu limite fixate pentru fiecare componentă, sau ca o unitate comercială unică, cu o limită globală de export. Aceasta permite gestionarea variabilității producției și contribuie la o aprovizionare mai stabilă cu energie.
Energia solară plutitoare, numită și „floatovoltaice”, devine o opțiune tot mai atractivă pentru hibridizarea cu hidroenergia, eliminând conflictele legate de utilizarea terenurilor. Efectul de răcire al apei crește eficiența celulelor solare, iar evaporarea este redusă.
Producția hidro fiind concentrată în orele de dimineață și seară, energia solară acoperă în orele de vârf, posibilitatea de a supradimensiona instalările fotovoltaice fiind strategică. În centrale hidro de acumulare prin pompare, surplusul solar poate fi captat ca apă stocată, dacă limita de export a conexiunii este atinsă, iar hidroul se poate trece în modul de pompare.
„Complementaritatea dintre energia hidroelectrică și cea eoliană este mai puțin pronunțată, dar combinația rămâne potențial eficientă datorită alinierii sale cu dinamica pieței energiei electrice din Europa”,
au declarat experții.
În situațiile cu restricții legale pe anumite zone, estimările indică că aproximativ 28% din capacitatea hidrocentralelor poate fi eligibilă pentru hibridizare, variind între 6% în Bulgaria și 41% în Austria și Italia.
