Un studiu recent realizat de cercetători de la Academia Chineză de Științe arată că structurile cerebrale implicate în procesarea informațiilor despre sine s-au păstrat în mare parte la diferite specii de primate, însă au suferit reorganizări semnificative în evoluție. Rezultatele indică faptul că, în dezvoltarea creierului pentru construirea senzației de „eu”, nu a fost construită de la zero o mecanică diferită pentru oameni.
Ce reprezintă procesarea sinelui în creier
Cercetătorii definesc procesarea sinelui ca fiind activitatea unui sistem larg de regiuni cerebrale. Acest sistem nu este centralizat într-o singură zonă, ci include mai multe componente care gestionează senzațiile interne, percepțiile din mediul înconjurător și reprezentări mentale despre propria persoană.
Unul dintre componentele importante ale acestui sistem este legat de informațiile din interiorul corpului, precum senzațiile interne și procesele fiziologice. Al doilea, conectează aceste informații cu stimuli și evenimente din mediul exterior. Un al treilea element cu rol mai complex implică reprezentări mentale abstracte despre propriul „eu”.
Cercetătorii au comparat aceste sisteme cerebrale între oameni, cimpanzei și macaci, observând similitudini la nivel structural și de expresie genetică la scară mică. Diferențele apar însă când analizează modul în care aceste regiuni se conectează între ele.
Diferențe în conexiunile cerebrale între specii
Analiza conexiunilor cerebrale a relevat că, la nivel macro, cimpanzeii ocupă o poziție intermediară între oameni și macaci. În ceea ce privește sistemele de procesare a semnalelor interne, macacii și cimpanzeii sunt cel mai apropiați.
Pe de altă parte, pentru procesarea informațiilor despre mediul exterior și legarea acestora de propria identitate, asemănarea cea mai mare a fost între cimpanzei și oameni. În cazul reprezentărilor mentale abstracte despre sine, diferențele devin și mai evidente, indicând o reorganizare mai amplă a acestor mecanisme în evoluție.
Această distribuție sugerează că evoluția creierului nu a fost o creștere uniformă a complexității, ci o păstrare selectivă a unor structuri mai vechi și o reorganizare a altora mai moderne.
Reorganizări evolutive ale structurilor cerebrale
Rezultatele indică faptul că anumite sisteme primare legate de percepția interna și conectarea cu mediul exterior s-au conservat în timp, fiind similare între macaci, cimpanzei și oameni.
În contrast, sistemele mai complexe, legate de reprezentări mentale despre sine și procesarea simbolică, au suferit reorganizări semnificative, fiind mai dezvoltate și diferențiate la oameni față de primate.
Evoluția creierului uman implică atât păstrarea elementelor vechi, cât și adaptarea și reorganizarea structurilor pentru a susține forme mai sofisticate de conștiință de sine.
