Mihail Kasianov, fost premier al Rusiei și fost ministru de Finanțe, afirmă că atacurile cu drone și agresiunile rusești fac parte dintr-un plan mai amplu al Kremlinului, menit să testeze reacția NATO și să își mențină poziția de putere.
Atacurile cu drone și intențiile Kremlinului
Kasianov susține că Vladimir Putin continue să acționeze cu forță în Ucraina și în regiune. El consideră că atacurile cu drone, inclusiv cel recent din Galați, reprezentând un incident cu o dronă rusească, sunt utilizate pentru a evalua reacția NATO la aceste acte de agresiune. El notează că în Polonia, s-a înregistrat un număr de 24 de drone atacând într-un interval de câteva ore, ceea ce indică un test intenționat.
Kasianov afirmă că aceste acțiuni urmăresc să vadă dacă NATO va activa articolul 5 din tratatul său de apărare colectivă. El consideră că Putin nu este încă pregătit să facă concesii și preferă să mențină o poziție de forță pentru a impune condiții în eventuale negocieri, dacă acestea vor avea loc.
Evaluarea situației politice și economice de către Kasianov
Fostul premier nu vede semne de colaps în economia Rusiei. Conform lui Kasianov, deficitul bugetar pentru primele patru luni ale anului este de doar 2,5% din PIB, mult sub pragul critic. El menționează că, dacă războiul continuă, deficitul nu va depăși 5%. Prețurile petrolului, element crucial pentru bugetul rus, sunt în prezent de aproximativ 90–95 dolari pe baril, aproape dublu față de două luni în urmă, ceea ce îi asigură Rusiei venituri mari.
Kasianov subliniază că, în cazul în care situația internațională se va schimba, de exemplu dacă prețul petrolului va scădea semnificativ sau dacă războiul din Golf se va încheia, impactul asupra finanțelor Rusiei se va resimți. În prezent, însă, el afirmă că economia rusă poate susține efortul de război pentru o perioadă îndelungată.
Relațiile internaționale și rolul Chinei
El explică că China ar putea renunța la sprijinul Rusiei dacă ar întâmpina beneficii comerciale mai mari în relațiile cu Uniunea Europeană și Statele Unite. Kasianov consideră că, pentru China, o îmbunătățire a relațiilor cu statele occidentale ar putea determina Beijingul să sprijine eforturile internaționale de a opri războiul.
Kasianov afirmă că întărirea relațiilor comerciale cu Occidentul ar putea deveni un factor decisiv pentru China, dacă aceste parteneriate ar deveni mai profitabile. Până atunci, el vede posibilitatea ca Rusia să fie menținută izolată și sursa principală de sprijin pentru război să provină din relațiile strânse cu China, dar acestea pot evolua în funcție de interesele economice.
Reacția Occidentului și epoca Putin
Kasianov critică modul în care Occidentul a gestionat relațiile cu Rusia, afirmând că a fost condus de dorința de a avea relații economice profitabile și a ignorat semnalele tot mai clare ale deteriorării sistemului intern rus. El consideră că liderii occidentali au preferat să nu observe restrângerea spațiului politic, reprimarea opoziției și controlul asupra partidelor și mass-mediei.
El amintește că, de-a lungul timpului, unele personalități, inclusiv el însuși, au fost etichetate ca „agenți ai străinătății” sau spioni, dar aceste acțiuni au fost anterior orientate spre drepturile omului și treptat au fost extinse pentru a justifica represalii asupra opoziției.
Kasianov accentuează că, în perioada interregimentară a relației cu Occidentul, Rusia a avut parte de un moment de relativă apropiere, cu promisiuni de integrare și strategii de parteneriat. Însă, de la începutul anilor 2000, Vladimir Putin și-a schimbat tonul și a început să își concentreze controlul asupra societății, dizolvând partidele politice și suprimând opoziția. El susține că în această etapă, Rusia a fost transformată într-un stat unde forța și manipularea au devenit instrumente principale.
Criza de la București și evoluțiile din 2008
Kasianov rememorează vizita lui Putin la București în 2008, vorbind despre percepția Kremlinului către România ca fiind o țară mică, incomodă și un potențial avanpost al influenței americane în regiune. El explică că, în acel moment, liderii ruși urmăreau blocarea aderării Ucrainei și Georgiei la NATO, echipând o poziție de pericol pentru securitatea regională.
După invadarea Georgiei în 2008, Rusia nu a fost sancționată sau condamnată dur, iar politica occidentală de resetare a relațiilor a permis Kremlinului să-și continue expansionismul. În 2014, a urmat anexarea Crimeei, o etapă în care consecințele acțiunilor Rusiei au devenit din ce în ce mai evidente.
Critica asupra relațiilor europene și greșelile lor
Kasianov argumentează că una dintre principalele greșeli ale Occidentului a fost să ignore semnalele de restrângere ale spațiului politic și al drepturilor omului în Rusia. În timp ce relațiile economice și cooperarea au fost prioritizate, liderii occidentali nu au abordat în mod strict evoluția autoritară și tendințele represive ale regimului Putin.
El rememorează că, ulterior, a fost etichetat ca „agent străin” și supus unor presiuni, dar consideră că această abordare a permis Kremlinului să-și întărească controlul asupra societății ruse și să adapteze militar și politic strategia pentru agresiuni regionale și extinderea influenței.
Kasianov rămâne convins că reacția inconsistentă a Occidentului în fața acestor semnale preventive a permis consolidarea puterii lui Putin, transformând Rusia într-un stat autoritar, cu o economie încă viabilă pentru timp indelungat, dar pe care într-o perspectivă pe termen lung o poate pune în dificultate eventuale eventuale schimbări internaționale.