Un sistem de inteligență artificială dezvoltat de cercetătorii de la Imperial College London poate analiza un electrocardiogramă (ECG) în mai puțin de două secunde și poate identifica semnale asociate insuficienței cardiace și bolilor valvulare cu o acuratețe semnificativă. Într-o evaluare pe un eșantion de aproximativ 67.000 de pacienți din Statele Unite, tehnologia a reușit să detecteze până la 81% din cazurile de insuficiență cardiacă și până la 90% din cazurile de boli valvulare.
Detalii despre funcționarea și performanța sistemului AI
Algoritmul analizează tiparele subtile din semnalul electric al ECG-ului, inclusiv caracteristici dificil de identificat de un specialist uman. Sistemul a fost antrenat pe milioane de electrocardiograme și poate prezice mai multe afecțiuni cardiace decât cele obținute prin interpretarea tradițională a ECG-urilor.
Rezultatele studiului oferă sugestii despre potențialul tehnologiei de a transforma ECG-ul într-un instrument mai complet pentru detectarea precoce a problemelor cardiace critice. Performanțele arată o viteza de analiză rapidă, sub două secunde pentru fiecare test, facilitând astfel trierea pacienților în sistemele medicale.
Implicații pentru procesul de diagnosticare și triere
Sistemul AI are rolul de a identifica pacienții cu risc crescut pentru insuficiență cardiacă sau boli valvulare, indicând necesitatea unor investigații suplimentare precum ecocardiografia. Aceasta poate accelera procesul de diagnostic, mai ales în contextul în care unele spitale au liste de așteptare lungi, cu luni de timp pentru consultații suplimentare.
Profesorul Fu Siong Ng, de la Imperial College London, afirmă că această tehnologie permite prioritizarea pacienților cu risc ridicat, reducând timpul până la investigațiile necesare. Sistemul poate ajuta la organizarea mai eficientă a fluxului de pacienți, reducând întârzierile în diagnosticarea problemelor cardiace.
Posibilitatea identificării bolilor necunoscute
O altă utilizare propusă a algoritmului vizează analiza automată a tuturor ECG-urilor realizate în cadrul spitalelor, indiferent de motivul inițial al testului. Astfel, un pacient fără suspiciune de insuficiență cardiacă sau boală valvulară ar putea fi semnalat întâmplător ca având un risc ridicat, ceea ce ar duce la investigații ulterioare.
Acest mecanism ar putea duce la descoperirea unor afecțiuni cardiace neidentificate anterior, prin analiza sistematică a datelor existente, reducând astfel numărul celor care rămân cu probleme nediagnosticate.
