Elveția gestionează mii de conturi bancare latente, cu o valoare totală de aproximativ 96,6 milioane de franci elvețieni, cheltuite de moștenitori sau transferate statului. Începând cu 2015, legea elvețiană impune publicarea datelor titularilor inactivi de cel puțin 60 de ani, dacă aceștia nu au avut nicio activitate în conturi.
Originea și evoluția conturilor fantomă
Conturile „uitați” de bancă s-au format în două perioade majore: timpul celui de-al Doilea Război Mondial și perioada postbelică. În timpul războiului, fondurile aparțineau victimelor Holocaustului care își depuseseră bunurile în Elveția înainte de a fi arestate. După război, aceste sume au fost păstrate în continuare de bănci, până în anii 1990, când presiuni internaționale și organizațiile evreiești au condiționat returnarea a peste 1,2 miliarde de dolari către beneficiari.
În perioada postbelică, numeroși deponenți bogați din întreaga lume au deschis conturi secrete pentru motive fiscale sau de securitate financiară. Dacă un deponent a decedat fără a lăsa testament sau fără ca familiile să știe de existența contului, banii rămâneau în stare de inactivitate, nefiind revendicați.
Procedura de identificare și returnare
Asociația Bancherilor Elvețieni confirmă oficial existența platformei dormantaccounts.ch, unde sunt publicate date despre titularii de conturi inactive de peste 60 de ani, pentru sume de cel puțin 500 CHF și valori necunoscute, incluzând și casete de valori. Obiectivul site-ului este identificarea titularilor sau a moștenitorilor.
După publicarea numelor, moștenitorii legali au de la 1 la 5 ani pentru a depune documente și a revendica fondurile. Dacă termenul expiră și nu se face nicio solicitare, fondurile devin proprietatea statului elvețian.
Rezultate și influență legală
Din conturile radiate și ne revendicate, statul elvețian a preluat definitiv 96,6 milioane de franci elvețieni. În total, aproape 193.000 de nume sunt înregistrate pe platformă, cu sume variind de la câteva mii la milioane de franci, inclusiv conturi și casete de valori.
În cazul în care moștenitorii nu revendică fondurile în termen, aceste sunt alocate statului elvețian, iar conturile sunt închise. Conturile neclaimate rămân în patrimoniul statului până la epuizare, fiind un capital inactiv cu impact semnificativ asupra fondurilor publice.
Un exemplu din România
Printre numele publicate în cadrul anchetei jurnalistice figurează și un român, Constantinescu Ilie. Contul său, cu numărul 650, are moștenitori care mai au un an la dispoziție pentru a revendica fondurile, termenul limită fiind decembrie 2027. Procedura de revendicare este disponibilă online.
Industria de recuperare a fondurilor uitate
Datorită valorii remarcabile a acestor fonduri, s-a dezvoltat o industrie a avocaților și genealogilor specializați în identificarea moștenitorilor neștiuți. Aceștia analizează listele bancare și arborele genealogic pentru a găsi relații de rudenie și moștenitori neanunțați, oferindu-le suportul legal contra unui comision, uneori de până la 30% din sumă.
Fiindcă fondurile sunt considerabile, aceste servicii generează comisioane importante, ceea ce a dus la dezvoltarea unei sectoare specializate în recuperarea banilor din conturile deținute în Elveția.
In total, suma totală recuperată și neridicată de moștenitori sau stat a ajuns la aproape 97 milioane de franci, fiind o recunoaștere a perioadei în care secretul bancar era strict și aproape imuabil.
