Realitatea virtuală nu mai este doar despre iluzii vizuale, ci poate influența modul în care creierul percepe propriul corp. Un studiu recent realizat de cercetători din China arată că utilizarea aripilor virtuale în VR a determinat creierul să le proceseze asemănător cu membrelor reale, indicând o flexibilitate sporită a reprezentării spațiale a corpului uman.
Descoperiri asupra procesării aripilor virtuale
În cadrul experimentului, 25 de voluntari au participat timp de o săptămână la sesiuni de realitate virtuală. În mediul digital, brațele lor au fost înlocuite virtual cu aripi cu pene, capabile să simuleze mișcări aerodinamice. Participanții au efectuat exerciții de zbor, precum traversarea unor inele suspendate, iar creierul a primit informații continue despre funcționarea noilor membre virtuale.
Cercetătorii au analizat activitatea cerebrală folosind scanări fMRI înainte și după aceste sesiuni. Rezultatele au arătat modificări în cortexul occipitotemporal, regiună responsabilă pentru recunoașterea vizuală a corpului. După antrenament, această zonă a reacționat mai puternic la imaginile cu aripi decât anterior.
Tiparul neuronal asociat aripilor s-a asemănat tot mai mult cu cel asociat percepției membrelor umane, indicând că creierul începe să trateze aripile ca parte integrantă a corpului. Aceasta evidențiază o deschidere mai mare a creierului în a integra structuri digitale în reprezentarea sa.
Implicații pentru înțelegerea corpului și medicină
Studiile anterioare indicau că, în cazul uneltelor sau protezelor, creierul păstrează o distincție clară între corp și obiect. În schimb, noile rezultate sugerează că experiențele imersive din VR pot modifica temporar această reprezentare într-un mod mai profund.
Experiențele immersive convingătoare pot determina creierul să accepte, temporar, structuri virtuale complet nenaturale drept parte a corpului, dacă acestea sunt însoțite de semnale coerente. Astfel, creierul pare dispus să „rescrie” propria percepție spațială pentru a se adapta noilor stimuli digitali.
Analyza acestor reacții cerebrale poate avea aplicații în domeniul medicinii, precum recuperarea persoanelor amputate sau dezvoltarea de proteze controlate mai natural, care să se integreze mai bine în reprezentarea corporală a creierului.
Impactul pe termen lung al experienței VR asupra percepției corpului
Studiul ridică întrebări despre modul în care utilizarea extinsă a realității virtuale poate influența percepția corpului pe termen lung. În trecut, cercetările arătau că creierul păstrează o limită între corp și obiectele externe, chiar dacă acestea sunt folosite intens.
Cu toate acestea, experiențele foarte convingătoare din VR pot depăși această limită, iar creierul poate începe să accepte structuri digitale ca parte a propriului corp. Aceasta poate duce la o reevaluare a reprezentării corporale și poate influența modul în care percepem și interacționăm cu lumea virtuală.
Ce înseamnă aceasta pentru viitor? O utilizare mai frecventă a mediilor digitale ar putea, eventual, modifica permanent anumite aspecte ale percepției corporale. În plus, această flexiblitate cerebrală poate avea implicații atât în medicina reconstructivă, cât și în domeniul divertismentului și al interfețelor om-computer avansate.
Studiul indică faptul că, în momentul de față, creierul uman are o capacitate mai mare de adaptare și rescriere a reprezentărilor spațiale decât se credea anterior.