Strâmtoarea Ormuz revine în centrul atenției, după o perioadă în care fluxurile de trafic maritim nu au fost complet reluate. În condițiile în care această zonă strategică rămâne blocată, monarhiile din Golf au accelerat dezvoltarea unor alternative pentru menținerea comerțului cu petrol și mărfuri.
Inițiativele portuare și rutele alternative de navigare
Proiectele de infrastructură portuară sunt în plină derulare. În Dubai, compania DP World a început discuțiile pentru construirea unui nou port la Fujairah, precum și pentru dezvoltarea unui terminal suplimentar în portul existent. Acestea vor oferi o alternativă la portul Jebel Ali, cel mai important din Orientul Mijlociu, care are operațiuni afectate de tensiunile din regiune.
Un alt proiect major vizează reluarea și diversificarea traficului de mărfuri pe cale feroviară și rutieră. Arabia Saudită a inaugurat un coridor feroviar de 1.700 de kilometri, ce traversează țara de la portul King Abdulaziz din Dammam, prin Riyad, până la granița cu Iordania, oferind o cale de transport pentru mărfuri de pe coasta Mării Roșii către nord.
În plus, Riad intenționează să accelereze construcția conductei feroviare a Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC), pentru a conecta regatul cu Kuweitul, Qatarul, Emiratele Arabe Unite și Bahrain. Proiectul are termen de finalizare în 2030.
Utilizarea conductelor de petrol vechi și noi pentru menținerea fluxurilor
În contextul blocajului, monarhiile din Golf au reluat folosirea unor conducte existente pentru exporturile de petrol. Arabia Saudită analizează extinderea conductei „Est-Vest”, de 1.200 km, ce poate transporta până la 7 milioane de barili de țiței zilnic către portul Yanbu, de pe Marea Roșie.
Conducta din Abu Dhabi, operată de ADNOC și inaugurată în 2012, leagă zăcămintele Habshan de terminalul de la Fujairah. Aceasta are o lungime de 360 km și o capacitate de aproximativ 1,5-1,8 milioane de barili pe zi.
În Irak, ruta de export din nord a fost repusă în funcțiune în septembrie anul trecut, după o perioadă de inactivitate de doi ani și jumătate. Aceasta pornește din Kirkuk și ajunge în portul Ceyhan, din Turcia, oferind o alternativă la Strâmtoarea Ormuz pentru exporturile irakiene.
Aceste măsuri, combinate, urmăresc să asigure continuitatea fluxurilor de petrol, chiar și în contextul tensiunilor din regiune.
