O explozie la mina de cărbune Liushenyu din provincia Shanxi, China, soldată cu 82 de morți și peste 120 de răniți, a reprezentat cel mai grav dezastru minier din ultimii 15 ani în țară. Incidentul a avut loc pe 22 mai, în contextul unui sector minier aflat sub presiune pentru respectarea normelor de siguranță, după o serie de reforme și măsuri întreprinse în ultimii ani.
Detalii despre accidentul minier
Explozia a fost provocată cel mai probabil de acumularea de gaze metan sau praf de cărbune, contactul cu o sursă de aprindere fiind probabil cauza declanșatorului. Supraviețuitorii au relatat că explozia a afectat instantaneu toate zonele, cu praful fiind extrem de dens. Un martor a declarat că după fuga de peste 10 minute s-a simțit aproape inconștient din cauza inhalării de praf.
Autoritățile chineze nu au confirmat încă cauza exploziei, însă experți susțin că astfel de incidente se produc frecvent în condiții în care nu sunt respectate protocoalele și măsurile de siguranță. Rapoarte preliminare indică faptul că operatorul minei, Tongzhou Group, a comis încălcări grave ale normelor, fără a specifica natura exactă a acestora.
Un muncitor a afirmat pentru Lengshan Record că firma a interzis angajaților să utilizeze dispozitive de urmărire, pentru a evita descoperirea exploatării ilegale a unor straturi de cărbune neaprobate. De asemenea, mina fusese semnalată anterior pentru nerespectarea normelor de siguranță, fiind inclusă în lista din 2024 a Administrației Naționale pentru Siguranța Minelor din China, cea care clasifică minele cu risc sever.
Autoritățile au plasat conducerea companiei în „măsuri de control” și au oprit activitatea în celelalte minelor operate de Grupul Tongzhou. În ciuda progreselor în reducerea mortalității în industria minieră după reforme, tragedia reamintește riscurile persistente ale exploatărilor de cărbune controlate adesea de practici ilegale și de management inadecvat.
Contextul industriei miniere din China
Industria cărbunelui din China a fost inegală din punct de vedere al siguranței, în special în perioada de expansiune rapidă din anii ’80 și până în ultimele decenii. În Shanxi, provincia cu cele mai bogate zăcăminte, această industrie a atras investiții majore, dar și un cost uman considerabil.
La începutul sec. XX, zona a devenit centrul unui boom economic bazat pe exploatarea intensă a resurselor de cărbune, însă practici ilicite și corupția au dus la număr mare de accidente fatale. În anii ’80 și ’90, mulți proprietari de mine mituiau oficialii pentru a evita controalele și pentru a continua producția, relatează istoria industrială a regiunii.
În perioada 1980-2010, media anuală a deceselor din accidente a fost de aproape 5.853 de persoane, însă după reforme, acest număr a scăzut dramatic, ajungând în 2018 la 333 de morți pe an, chiar dacă producția s-a dublat. În 2024, China a produs 4,8 milioane de tone de cărbune, continuând să fie principalul furnizor global, deținând peste jumătate din producția mondială.
Reforma și reglementările din industria minieră
Autoritățile chineze au întărit reglementările după un trecut marcat de accidente grave, închidând minele mici și nesigure, implementând tehnologii automate și sisteme de monitorizare a gazelor. Procedurile de siguranță au fost consolidare, iar înlocuirea muncii manuale cu tehnologii robotice vizează reducerea riscului pentru muncitori.
Anul trecut, sectorul de cărbune a înregistrat o scădere a profiturilor cu 41,8%. Deși se fac pași spre energie verde, China păstrează cărbunele ca element esențial pentru securitatea energetică, fiind principalul generator de energie electrică și ancoră pentru stabilitatea sistemului energetic, afirmă experți.
Tranziția spre energie verde și realitatea dependenței
Planul național al Chinei prevede dublarea capacităților de energie regenerabilă până în 2035 și atingerea neutralității emisiilor de carbon până în 2060. Investițiile în parcuri solare și turbine eoliene, interconectate cu rețeaua națională, reflectă aceste obiective.
Însă, în ciuda angajamentelor, China rămâne lider mondial în producția de cărbune, cu o contribuție de peste jumătate din totalul global. Anul trecut, producția a fost de 4,8 milioane de tone, iar dependența de această resursă lemă pentru stabilitatea energetică persistă.
Roc Shi, profesor de economie energetică, afirmă că, deși se dezvoltă sectorul regenerabil, rolul cărbunelui în economie se schimbă doar în sensul utilizării ca garanție pentru fiabilitatea energetică, nu în sensul eliminării sale.
Impactul social și situația lucrătorilor
Pentru localnici și minerii din Shanxi, cărbunele reprezintă o alternativă limitată de angajare și un mijloc de trai. Un electrician, care lucrează la suprafață, a declarat că pentru mulți, această industrie este singura opțiune și că tragedia de la Liushenyu l-a lăsat fără cuvinte.
Un miner a exprimat remarca că „viețile oamenilor obișnuiți sunt mizerabile”, subliniind condițiile dure în care muncesc mulți. Reafirmarea angajamentului guvernului de a-i trage la răspundere pe responsabili nu pare să liniștească toate temerile lucrătorilor, în condițiile în care mulți consideră că tragediile pot continua dacă nu se schimbă practicile din industrie.
Pentru minerii ca Chen, întoarcerea în mine devine tot mai mult o supapă economică, chiar dacă aceasta implică riscuri semnificative. Guvernul promite sancțiuni pentru cei vinovați de incident, dar pentru unii, efectele tragediei sunt ireversibile.