**România: Clienții bancari, supuși verificărilor automate și fără explicații concrete**
Un raport recent arată că toate persoanele cu conturi bancare din România pot fi invocate drept potențiali infractori sau teroriști, în contextul solicitărilor repetate pentru justificarea tranzacțiilor, în baza legislației antispălare a banilor. Băncile cer explicații pentru orice transfer, chiar și pentru cele de câteva sute de lei, fără a oferi detalii concrete despre motivele acestor verificări.
Solicitări fără limite legale și generale de procedură
Clienților li se solicită în mod implicit și automat justificări pentru orice tranzacție efectuată. Nu există un prag minim sau criterii specifice pentru ce tranzacții pot fi supuse unor verificări suplimentare. Băncile pot cere explicații pentru orice transfer, indiferent de suma implicată, inclusiv pentru sume de 100 de lei.
Reamintim că baza legală invocată de instituțiile bancare pentru aceste solicitări este Legea nr. 129/2019 privind prevenirea spălării banilor și finanțării terorismului. Liderii băncilor afirmă că aceste măsuri sunt standard, pentru a se conforma reglementărilor privind cunoașterea clientelei.
Procedura și termenele impuse clienților
Clienții sunt convocați să răspundă și să trimită justificările solicitate în maximum cinci zile lucrătoare. În caz contrar, banca are dreptul să blocheze sau să închidă contul, după precum menționează condițiile generale de afaceri.
Băncile invocă obligația legală de a verifica tranzacțiile și de a asigura conformitatea acestora cu informațiile deținute despre client, menționând articolul 11 din Legea nr. 129/2019.
Incertitudine și lipsa de transparență
Un aspect critic al acestei proceduri este absența unor criterii clare pentru solicitările de explicații. Nu există limite privind sumele, frecvența tranzacțiilor sau proveniența fondurilor. Pot fi cerute justificări pentru transferurile de câteva sute de lei, chiar și pentru cele motiv pentru care există mențiuni explicite în detaliile tranzacției.
De asemenea, comunicarea firmamentului de solicitare rămâne vagă, iar regulamentul intern al fiecărei bănci nu face public algoritmul după care stabilește aceste verificări, ceea ce lasă clienții într-o stare de incertitudine privind modul în care pot răspunde exact.
Disparitatea între termenele de răspuns ale băncilor și ale clienților
Clienților li se cere să trimită documentele și explicațiile în cinci zile, însă băncile își rezervă un termen de până la 30 de zile pentru a oferi răspunsuri. Această discrepanță face dificilă gestionarea situației, mai ales când răspunsurile solicitate sunt evazive sau incomplete.
În cazul neîndeplinirii termenului de răspuns, banca poate decide blocarea, refuzul efectuării de tranzacții sau chiar încetarea relației de afaceri, conform condițiilor generale ale băncii.
Inconsistență în comunicare și lipsa de claritate
În practică, solicitările și răspunsurile devin greu de gestionat de către clienți. La apeluri telefonice și în agenții, răspunsurile se limitează la direcționarea către e-mailul de unde a fost primit mesajul inițial.
Chiar și după trei zile depășind termenul de cinci zile pentru transmiterea documentelor, reclamantul nu a primit răspuns concret privind instituțiile care au făcut solicitarea și criteriile exacte pentru cerere.
____________________________________________________________________________________
Această situație ridică întrebări legate de transparența și echitatea procesului de verificare a tranzacțiilor bancare din România, precum și cui trebuie să se adreseze clienții pentru clarificări concrete, în condițiile în care acțiunile bancare pot avea consecințe financiare semnificative.
