Mașinile pot dezvolta strat portocaliu pe discurile de frână chiar și după o singură noapte de ploaie sau după spălare, fapt cauzat de oxidarea rapidă a metalului, în special a discurilor din fontă fără protecție anticorozivă. Rugina superficială se îndepărtează de obicei după câteva frânări normale, când plăcuțele curăță suprafața. În primele zeci sau sute de metri după o frânare, se poate auzi un zgomot de frecare și se poate simți o reacție diferită a pedalei.
Rugina superficială și frânările inițiale
După o staționare scurtă, stratul de oxid este subțire. În condiții normale, pentru curățare, este recomandată o deplasare cu viteza redusă, testând frâna la început. Frânările timpurii pot produce un zgomot de frecare, care ar trebui să dispară rapid. Suprafața de contact devine uniformă și lucioasă după câțiva kilometri.
După spălarea mașinii, în câteva ore poate apărea din nou fenomenul, deoarece apa și detergenții înlătură pelicula fină de pe discuri, iar umezeala rămasă accelerează oxidarea. O deplasare scurtă cu frânări ușoare înainte de parcare ajută la uscarea sistemului.
Pentru automobilele electrice și hibride, rugina poate fi mai persistentă, deoarece frânarea regenerativă reduce utilizarea plăcuțelor. În aceste cazuri, producătorii pot prevedea funcții automate de curățare sau recomandări pentru utilizarea periodică a frânei mecanice.
Este important de Evitat dezactivarea sistemelor de siguranță și efectuarea frânărilor puternice fără motiv. O simplă utilizare controlată, pe un drum liber, este suficientă pentru a curăța discurile.
În cazul staționării prelungite, frâna de parcare poate rămâne lipită dacă mașina a fost lăsată udă. La pornire, se aud sunete precum pocnitură, semn al desprinderii plăcuței de disc. Un astfel de eveniment, dacă se repetă, poate indica nevoie de verificare, mai ales dacă o roată rămâne blocată.
Semnele problemei după staționare lungă
Rugina profundă, cu cratere și zone groase, poate apărea după perioade lungi de staționare. Plăcuțele nu mai contactează uniform discul, iar suprafața rămâne pătată chiar și după mai multe drumuri. Aceste defecțiuni pot cauza vibrații în pedală sau volan.
Dacă mașina trage într-o parte la frânare, poate fi semnul unui etrier blocat, plăcuțe gripate sau un disc afectat grav. Verificarea vizuală a diskurilor după câțiva kilometri poate evidenția pierderea uniformității suprafeței. O suprafață curățată și lucioasă indică o situație normală.
În cazul unor deformări sau zone adânci, este necesară măsurarea grosimii discului. Rectificarea poate fi o soluție dacă rămâne suficient material, însă în multe cazuri înlocuirea discurilor se dovedește mai sigură și mai rentabilă.
Plăcuțele trebuie inspectate în același timp. Rugina grosieră poate deteriora materialul de fricțiune, iar plăcuțele lipite sau contaminate pot accelera uzura. Înlocuirea numai a discului, fără verificarea plăcuțelor, poate duce la defecțiuni premature.
Coroziunea pe marginea exterioară a discurilor este frecventă la plăcuțele neacționate pe întreaga suprafață. O ruginitură moderată nu afectează neapărat frânarea, dar exfolierea, fisurile sau pierderea de material necesită intervenție în service.
Pentru prevenție, evită parcarea îndelungată cu discurile ude, mai ales după condus pe drumuri sărate. Dacă mașina va sta săptămâni, deplaseaz-o periodic și efectuează frânări ușoare pentru uscarea sistemului. Nu utiliza produse anticorozive sau lubrifianți pe suprafața de frânare.
