O echipă de cercetători a analizat peste două milioane de înregistrări seismice, realizate între 1990 și 2024, pentru a identifica semnale slabe, numite precursori PKP. Această metodă a permis detectarea unor fenomene dificil de observat anterior, contribuind la o mai bună înțelegere a structurilor din interiorul Pământului.
Detectarea semnalelor seismice rare și analiza datelor
Cercetătorii au utilizat un algoritm avansat pentru a căuta semnale de abia vizibile, generate de undele seismice reflectate și refractate în interiorul planetei. În urma analizei, sistemul a identificat 174.929 de astfel de semnale, de peste zece ori mai multe decât în toate cercetările anterioare.
Rezultatele au fost verificate și ajustate manual de specialiști, după care exemplele selectate au fost folosite pentru a îmbunătăți algoritmul. Astfel, volumul mare de date a permis realizarea celei mai detaliate hărți a zonelor de dispersie a undelor în partea inferioară a mantalei terestre.
Descoperiri despre structurile din interiorul Pământului
Analiza a scos în evidență șase regiuni noi, precum și conexiuni între formațiuni considerate anterior izolate. Unele dintre aceste regiuni par să formeze benzi extinse, ceea ce indică o complexitate mai mare a interiorului profund al planetei decât cele ilustrate anterior.
Cercetătorii presupun că aceste structuri ar putea conține fragmente de scoarță oceanică împinse în manta prin procesul de subducție. Alte hypothese sugerează prezența unor zone de rocă topită, transformări mineralogice sau interacțiuni cu regiuni în care undele seismice se deplasează neobișnuit de încet.
Deși descoperirea deschide perspective noi, autorii studiului sunt prudenți și nu afirmă cu certitudine natura exactă a structurii acestor zone. În schimb, afirmă că aceste rezultate oferă indicii valoroase despre circulația materialelor și evoluția planetei în miliardele de ani.
Implicații și perspective pentru studiile geofizice
Contribuțiile acestui studiu permit o înțelegere mai profundă a proceselor din interiorul Pământului și a modului în care căldura și materialele circulă în mantaua terestră. Descoperirile relevă complexitatea profundă a structurii planetarei și pot influența modelările viitoare despre evoluția geosferei.
În concluzie, cercetarea a deschis noi direcții pentru studiile asupra interiorului Pământului, oferind o bază pentru analize ulterioare și interpretări mai precise.
