Doru Pușcașu, liderul trupei „om la lună”, afirmă că muzica a fost întotdeauna o punte între generații și o cale de exprimare a emoțiilor. În cei aproape opt ani de activitate, proiectul a evoluat de la un debut ca proiect solo, în 2018, la o trupă cu peste 300 de concerte, cele mai multe sold-out, și o prezență frecventă pe scenele principale ale festivalurilor din România. Recent, formația a urcat pentru prima dată pe scena Arenelor Romane, eveniment considerat o etapă naturală în dezvoltarea sa, iar concertul a fost primit cu multă căldură și dragoste din partea publicului.
Public divers și limbaj comun între generații
Pușcașu explică că muzica trupei s-a dovedit a fi o punte între oameni de toate vârstele și condițiile sociale. La concerte, se întâlnesc adolescenți, părinți și bunici, care găsesc în muzică un limbaj comun, indiferent de diferențele de vârstă sau de context. El menționează că muzica și discursul său transmit un mesaj de acceptare a vulnerabilității și a emoțiilor, invitând publicul să se simtă în siguranță în spațiul spectacolelor.
Mesaje pentru adolescenți și responsabilitatea paternității
Pușcașu, tată a doi băieți adolescenți, semnează un eseu în volumul „Cum e să fii tată?” și vorbește despre responsabilitatea uriașă pe care o simte față de copiii săi și față de publicul tânăr. În versurile și discursul său, accentuează ideea că vulnerabilitatea nu trebuie ascunsă și că emoțiile sunt normale, îndemnând adolescenții să ceară ajutor atunci când simt nevoia. El afirmă că scrie pentru sine și pentru copiii săi, și pentru tinerii care, din lipsă de alternative, ascultă mesaje negative pe stradă sau la radio.
Gestionarea emoțiilor și suportul reciproc
Pușcașu consideră că adolescenții au nevoie de sprijin și înțelegere, iar mesajele din muzica trupei lor sunt inteligente și aliniate cu specificul vârstei. El afirmă că urmează sa stabilizeze o normalitate în asumarea sentimentelor și a emoțiilor, explicând că e important ca tinerii să înțeleagă că este normal să cadă, să vadă lumea în negru sau să treacă prin perioade dificile, cu condiția să își ceară sprijinul. El subliniază că și adulții au întrebări și probleme similare, fiind într-un proces continuu de căutare a echilibrului.
Momente emoționante și responsabilitate socială
Pușcașu povestește că a avut reacții impresionante din partea fanilor, mulți venind să-i spună cât de mult i-a influențat și câți au găsit alinare în cântecele sale. Concertul de la Arenele Romane, cel mai mare din cariera trupei, l-a descumpănit plin de emoție și încredere că publicul a simțit sinceritatea și dragostea transmisă. El afirmă că a fost o experiență naturală, fără planuri preconcepute, iar întâlnirea cu publicul i-a dat certitudinea ca muzica lor ajunge la sufletele celor prezenți.
Configurație setlist și mesajul evenimentului
Pușcașu explică procesul de selecție a repertoriului pentru concerte, unde prioritizează cântecele populare și momentele de legătură între public și muzică. El menționează că, deși find diriu de toate piesele, publicul are propriile preferințe, iar echipa caută să adauge rarități în setlist, pentru a oferi o experiență completă. La final de an, concertele de la final de an și taberele din septembrie reprezintă ocazii în care toată discografia este cântată.
Rolul responsabilității și echilibrul familiei
Pușcașu subliniază responsabilitatea uriașă pe care o simte față de copiii săi, dar și față de public, și afirmă că a construit o familie în care comunicarea sinceră și respectul sunt valori fundamentale. El povestește despre experiența de a fi tată și despre modul în care a încercat să-și asume și să schimbe modelele de educație din propria familie, combinând autoritatea cu prietenia și înțelegerea.
Tatăl și frica de moarte
El vorbește despre o frică de moarte care reiese din momentul în care a aflat despre sarcină, și despre cum această grijă a evoluat în timp. Pușcașu explică că trăiește constant cu această frică, pe care o gestionează acceptând-o și vorbind despre ea, comparând această perspectivă cu vraja Patronus din „Harry Potter”. El adaugă că nu se poate vindeca de frică, ci trebuie să înveți să trăiești cu ea.
Momentele dificile ale trupei și relațiile interne
Pușcașu afirmă că cele mai grele momente din cele aproape opt ani au fost cele legate de relațiile între membrii trupei. Tensiunile și dificultățile interpersonale pot influența proiectul, dar încrederea, respectul și prietenia lor au fost factorii care i-au ajutat să depășească perioadele dificile. El consideră că relația dintre membrii formației se bazează mai degrabă pe maturitate și dorința comună de a merge mai departe.
Rolurile de musician, tată și soț
Pușcașu povestește că trece rapid dintr-un rol în altul, încât a dobândit abilități speciale de a-și echilibra viața personală și profesională. El afirmă că petrece cât mai mult timp cu familia, fiind prezent în viața copiilor săi și considerând că acasă este locul unde se simte cel mai fericit. În cazul său, muzica devine o sursă de bucurie și de sens, iar posibilitatea de a trăi din ea un real miracol.
Mesajul pentru public
Pușcașu transmite că, indiferent de întuneric, în fiecare loc se poate pătrunde mai devreme sau mai târziu lumină. El speră ca, prin muzică și prin prezența sa, oamenii să înțeleagă că există și alte alternative, că se poate și altfel, și că lumina există dincolo de umbra întunericului.
În cadrul concertului de la Arenele Romane, mesajul final al lui Pușcașu a fost că fiecare moment, fiecare loc, reprezintă o oportunitate de a aduce lumină în viețile celor care îi ascultă.
