NATO se pregătește pentru summitul de la Ankara, în cadrul căruia vor fi abordate teme privind creșterea contribuțiilor financiare ale aliaților, consolidarea capacităților militare și sprijinul pentru Ucraina, în contextul tensiunilor legate de prezența militară americană în Europa.
Prioritățile principale ale summitului
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a anunțat că discuțiile vor viza creșterea investițiilor aliate în apărare, întărirea producției industriale de apărare transatlantice și susținerea Ucrainei. La Ankara, liderii vor analiza, de asemenea, criticile lansate public de președintele Donald Trump cu privire la NATO și impactul lor asupra coeziunii alianței.
Contextul financiar și de defense
Aliații au cheltuit, în ultimul deceniu, 1,2 trilioane de dolari pentru apărare. La momentul summitului, toate bugetele de apărare ale membrilor NATO ajung sau depășesc ținta de 2% din PIB în 2025. Implicit, se așteaptă prezentarea planurilor concrete pentru atingerea noii ținte de 5% din PIB pentru cheltuieli în domeniul apărării, până în 2035, incluzând 3,5% pentru cerințele de bază și 1,5% pentru alte cheltuieli.
De asemenea, se vor anunța noi inițiative pentru consolidarea capacității industriale de apărare și contracte externe în valoare de zeci de miliarde de dolari. În urma revizuirii din 2026, România și alte state membre trebuie să contribuie semnificativ pentru atingerea acestor obiective, în contextul eforturilor de întărire a apărării comune.
Tensiuni privind prezența militară a SUA în Europa
Europa exprimă îngrijorări față de politica impredictibilă a administrației Trump, care a adus în discuție retrageri selective ale trupelor americane din Europa. În perioada Războiului Rece, SUA aveau aproximativ 300.000 de soldați staționați în Europa, iar în prezent cifra este de circa 80.000.
Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a anunțat o reevaluare a prezenței militare americane în Europa, urmând să fie coordonată cu aliații pentru evitarea lacunelor de apărare. Generalul Alexus Grynkevich a specificat că reducerea treptată a forțelor va avea loc în contextul unui proces continuu de câțiva ani, cu respectarea responsabilității aliaților europeni de a-și asuma o parte mai mare din responsabilități.
Strategia Națională de Apărare a SUA consideră Rusia o „amenințare persistentă, dar gestionabilă”, iar planurile indică o echilibrare a reducerii forței convenționale în Europa cu accent pe menținerea unei acoperiri nucleare suficiente pentru descurajare. Politicile și declarațiile oficialilor americani încurajează o trecere treptată către contribuții mai mari ale aliaților europeni, dar au generat opoziție în Congres, unde s-au interzis reduceri ale personalului militar din Europa sub 76.000, fără aprobare.
Președinții comisiilor pentru forțe armate din Congres au exprimat îngrijorare față de retrageri, precum cea anunțată pentru brigada din Germania sau planurile de retragere din România, solicitând consultări prealabile.
Teme suplimentare și sprijin pentru Ucraina
Departe de aspectele financiare, summitul va constitui o oportunitate pentru a oferi rezultate concrete în creșterea capacităților de apărare. Un acord privind producția comună de arme și muniții de ultimă generație, precum rachetele de croazieră și dronele, ar putea fi subiect de discuție.
Sprijinul pe termen lung pentru Ucraina, atât prin contribuții individuale, cât și la nivel multilateral, va fi o prioritate. Coordonarea achizițiilor militare și asistența, în valoare de peste 4,8 miliarde de dolari în 2026, sunt parte din strategia NATO de a sprijini Ucraina în contextul conflictului prelungit.
Liderii pregătesc, de asemenea, discuții privind posibila aderare a Ucrainei la NATO, în ciuda faptului că, din 2008, nu s-au stabilit termeni concreți pentru o invitație oficială. Declarațiile din 2024 indică o înclinație spre considerarea aderării Ucrainei ca fiind „ireversibilă”, dar oficialii politici recunosc că războiul în curs și implicarea americană temporară pot influența procesul.
În pachetul de declarații, se va insista pe menținerea unui limbaj ferm, referindu-se nu doar la amenințarea Rusiei asupra Europei, ci și la securitatea euroatlantică. Articolul 5 al Tratatului NATO va fi subliniat pentru a reafirma angajamentul pentru apărarea colectivă, avertizând că orice diminuare ar putea încuraja presiuni din partea Kremlinului.
Dependența de armament nuclear american
Revizuirea poziției SUA în Europa poate include, ca excepție, o creștere a capabilităților nucleare sau a armamentului cu dublă utilizare, pentru a echilibra reducerea forței convenționale. Acest demers riscă însă să slăbească descurajarea alianței dacă se bazează excesiv pe armele nucleare.
Dezbaterea privind rolul nuclear și posibilele acoperiri nucleare complementare va fi analizată cu atenție, în condițiile în care istoric au existat dileme legate de riscurile unei relaxări a descurajării tradiționale. O strategie de cooperare nucleară sporită, în contextul unei descurajări convenționale solide, va fi probabil una dintre opțiuni.
Actuala tendință implică o reevaluare a prezenței militare americane, cu anunțuri privind reducerea acesteia în următorii ani. În același timp, Washingtonul atrage atenția că această modificare trebuie să fie făcută cu responsabilitate și în coordonare cu NATO, pentru a nu compromite principiile de descurajare.
Este clar că, în condițiile tensiunilor actuale, Europa trebuie să continue să investească în capacități militare independente și în posturi nucleare, pentru a-și asigura securitatea evocată de alianță.
