România se confruntă cu o criză energetică acută, pe fondul unui dezechilibru tot mai accentuat între producție și consum, cauzat de mai mulți factori, includeți și blocajele legate de proiecte hidroenergetice și decarbonare. Deciziile politice și ale unor ONG-uri au avut un impact direct asupra capacității energetice a țării, explică experții în domeniu.
Blocaje în dezvoltarea hidrocentralelor și impact asupra resurselor energetice
Proiecte strategice pentru rezervele energetice ale României au fost blocate de ONG-uri și politicieni din USR, de-a lungul anilor. În 2022, USR a sesizat Curtea Constituțională în legătură cu legea care permite finalizarea hidrocentralelor situate în arii naturale protejate. Între aceste hidrocentrale se numără și cea de la Răstolița, finalizată în proporție de 90% până la intervenția ONG-urilor de mediu.
Proiectele blocate ar fi putut adăuga peste 214 MW la capacitatea energetică a țării, consideră experții. În perioada crizei, România ține în inactivitate mai multe hidrocentrale, ceea ce limitează semnificativ cantitatea de energie disponibilă.
Decizii politice și reglementări criticate pentru efectele lor
Ministrul Mediului, Diana Buzoianu, a decis în toamna trecută închiderea unor baraje-cheie, inclusiv al celui de la Vidraru, programată între 7 decembrie 2025 și 30 septembrie 2026. În urma acestei decizii, peste 730 MW de capacitate hidroenergetică devin indisponibili în perioade în care sistemul energetic național are cea mai mare nevoie de resurse.
Criza a fost agravată și de închiderea mai multor centrale pe cărbune, parte a unui angajament cuprins în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). România trebuie să închidă până în 2032 centralele de energie pe bază de cărbune cu o putere totală de peste 4.900 MW, majoritatea produse de Complexul Energetic Oltenia.
Blocaje în punerea în funcțiune a hidrocentralelor și strategii eşuate
În plină criză, șapte hidrocentrale, cu o capacitate totală de 214 MW, rămân blocate din cauza opoziției ONG-urilor și a politicilor. Printre acestea se numără și hidrocentrala de la Bumbești-Livezeni, finalizată în proporție de 65,2 MW, sau Cernăbelareca, cu 14,7 MW.
Proiectele ar fi putut contribui la atenuarea deficitului de energie, însă fără reluarea lucrărilor, România pierde milioane de euro și resurse.
Infrastructură hidroenergetică în degradare
La barajul de la Vidraru, grupurile 1-4 sunt scoase din funcțiune pentru modernizare, între 7 decembrie 2025 și 30 septembrie 2026, ceea ce adaugă o reducere de peste 730 MW în capacitatea hidroenergetică a țării. Această indisponibilitate survine într-un context de nevoie urgentă de energie.
Controverse și conflict în politicile de mediu
În ianuarie, Diana Buzoianu a fost vizată de o moțiune simplă de cenzură în Parlament, după criticile legate de legislația hidrocentralelor. Ea susține că legea actuală nu blochează hidrocentralele eficiente, ci doar pe cele neviabile, din cauza debitelor scăzute ale apelor.
De partea cealaltă, expertul în energie Dumitru Chisăliță a criticat afirmațiile ministrei, afirmând că închiderea hidrocentralelor în stadiu final de construcție produce un rău mai mare, impunând costuri considerabile.
În concluzie, deciziile politice și influența ONG-urilor au avut un impact semnificativ asupra capacității energetice a României, contribuind la accentuarea crizei actuale.
