Orașul Ștei, situat în județul Bihor, încearcă să își redefinească identitatea prin investiții în proiecte europene, după o perioadă de declin provocată de închiderea minelor de uraniu. În 2025, aproape o treime din bugetul său de peste 102 milioane de lei provine din fonduri europene, în timp ce inițial a fost construit pentru exploatarea resurselor minerale.
Istoricul exploatării miniere și a orașului
Orașul a fost proiectat în perioada sovietică în forma unui plan urbanistic cu străzi paralele și cvartale de blocuri dispuse strategic. În anii ’50, împreună cu Nucet și Vașcău, a format un nucleu minier care avea aproape 30.000 de locuitori, atrași de salariile mari oferite de Sovrom Uraniu sau de mobilizarea regimului comunist.
Exploatarea de uraniu pe Valea Băiței a fost intensă, începând cu cariere deschise, unde un munte întreg a fost distrus pentru extragere. Minereul era măcinat în Ștei și trimis în URSS, sub pază militară, prin Halmeu. Într-un deceniu, s-au extras peste 300.000 de tone de minereu de uraniu. Ulterior, exploatarea s-a mutat în subteran, iar galeriile de la Avram Iancu au ajuns la aproape 100 de kilometri.
După anii ’90, minele au fost închise, ceea ce a provocat un declin economic accentuat pentru oraș și zonele miniere din împrejurimi.
Resursele minerale ale Munților Bihorului
Munții Bihorului, parte a lanțului Apusenilor, au fost exploatați încă din Evul Mediu pentru aur, argint, plumb și cupru. În secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, la Băița, au fost descoperite zăcăminte importante de bismut și molibden.
Aceste două minerale au aplicabilități speciale: bismutul în industriile chimică și farmaceutică, iar molibdenul este utilizat în industria oțelurilor speciale. În acea perioadă, minele de molibden și bismut de la Băița erau printre cele puține din Europa.
După 1952, zona a fost militarizată, fiind prioritară exploatarea uraniului. În prezent, interesul revine la metale considerate esențiale pentru tranziția energetică, precum cobalt și nichel, despre care o companie canadiană explorează în perimetrul fostelor galerii.
Aceste metale sunt vitale pentru bateriile litiu-ion și tehnologiile moderne, iar explorarea lor se face în zone considerate anterior neexplorate, precum perimetrul exploatărilor de uraniu închise.
Inițiative moderne și strategia de reclădire a Șteiului
Cu o populație sub 6.000 de locuitori, Șteiul utilizează fonduri europene pentru a revitaliza economia locală. În 2025, aproape 29,37 milioane de lei din cele 102,54 milioane de lei buget au provenit din proiecte europene.
Din 2011, orașul a fost inclus în ruta culturală europeană ATRIUM, iar în 2020 a fost declarat stațiune turistică de interes local. În ciuda moștenirii industriale, arhitectura sovietică, bisericile și centrul istoric atrag vizitatori interesați de patrimoniul cultural și industrial.
Comparativ cu Nucet și Vașcău, care au beneficiat de puține finanțări, Șteiul încearcă să valorifice trecutul controversat pentru a atrage investiții și turiști. Încearcă să se reinventeze, combinând patrimoniul industrial cu noile oportunități de dezvoltare durabilă.
Între galeriile minerale abandonate și inițiativele europene, orașul își propune să transforme resursele viitorului în motor de creștere. Astfel, Șteiul continuă să caute un nou început, sprijinit de potențialul resurselor naturale din Munții Bihorului.
Orașul rămâne un exemplu vizibil pentru impactul industriei miniere în evoluția comunității și pentru eforturile de adaptare în mediul post-industrial.