Reacțiile internaționale devin din ce în ce mai intense după declanșarea conflictului din Orientul Apropiat, în contextul atacurilor SUA și Israelului asupra Iranului, iar temerile legate de o extindere regională se amplifică. Specialiștii și analizele stratigrafice subliniază implicarea geopolitică a acestor evenimente și legăturile dintre actorii majori.
Predictiile lui Dughin și ideologia ”ortodoxiei nucleare”
Alexander Dughin, un ideolog rus, afirmă că atacul SUA și Israel asupra Iranului deschide o „uşă” către o posibilă intervenție occidentală și asupra Rusiei și Chinei. El a fost anticipator al acestui tip de evenimente și este autor al conceptului de „ortodoxie nucleară”.
Dughin susține că aceste acțiuni sunt doar o executare a unei misiuni divine, considerând că el și comunitațile sale sunt singurele benefice de pe „scara blocului”, deoarece sunt credincioși, spre deosebire de adversarii lor. El afirmă că această ideologie prevede o justificare religioasă pentru acțiuni violente, descriind fanatismul ca pe un „sarcini divină” de eliminare a celor necredincioși.
Impactul asupra Kremlinului și a Chinei
Dughin crede că Iranul reprezintă un test pentru influența americană, iar dacă această țară cade, vor urma Rusia și China. În opinia sa, autoritățile de la Kremlin nu sunt capabile să apere Iranul în fața presiunilor externe. Eventuala cădere a Iranului ar avea consecințe majore pentru nivelul de influență al Rusiei și Chinei în regiune.
Cercetătorii și istoricii consideră însă că evenimentele actuale trebuie interpretate și din alte perspective, care nu se limitează la acțiunile ideologice sau la discursurile extremiste ale unor lideri ca Dughin.
Legătura dintre tehnologia chineză și situația din Iran
Expertiza analizează rolul Chinei în Iran, arătând că Beijingul are o influență semnificativă asupra economiei și securității iraniene. Economia Iranului operează cu bani chinezi și are un schimb comercial profund cu China.
Datele indică faptul că furnizorii chinezi au livrat peste 1.000 de tone de perclorat de sodiu către porturile iraniene, ingredient esențial pentru fabricarea rachetelor, reconsolidând stocurile iraniene distruse anterior.
China cumpără peste 80% din exporturile de țiței ale Iranului, folosind o flotă de tancuri petroliere cu transpondere oprite, în valoare totală de peste 140 de miliarde de dolari de la începutul anului 2021. Întreaga strategie urmărește menținerea regimului de la Teheran și evitarea crizei economice extreme.
Rolul lui Donald Trump în contextul actual
Analiza relevă că ultimele atacuri ale președintelui Donald Trump trebuie văzute ca o mișcare strategică pentru a influența regimul iranian și regiunea. Experții consideră că Trump înțelege că drumul către zona Pacificului trece prin Teheran, ceea ce justifică o poziție agresivă.
Comentatorii politici, precum Thomas L. Friedman, speră că eforturile de schimbare a regimului de la Teheran să conducă la o conducere mai deschisă. Friedman consideră că o astfel de schimbare ar putea avea un efect benefic asupra stabilității și a potențialului civilizației iraniene.
Perspectiva asupra viitorului Iranului
Istoricul Simon Sebag Montefiore analizează scenariile posibile pentru Iran, afirmând dificultatea unei revoluții populare de succes fără un lider carismatic, așa cum au fost Khomeini sau Nelson Mandela. El menționează că forțele de securitate loiale regimului actual dispun de resursele necesare pentru menținerea controlului.
De asemenea, Montefiore consideră că Rusia și China nu doresc o schimbare de putere în Iran, fiind interesate de menținerea status quo-ului regional. O eventuală înlocuire a regimului actual ar putea avea efecte semnificative, inclusiv asupra geopoliticii Orientului Mijlociu.
Impactul unui Iran dependent asupra geopoliticii regionale
Specialiștii prognozează că un Iran dependent de externalități ar putea deveni mai flexibil și mai util pentru anumite puteri mondiale. Discuțiile despre durata conflictului nu sunt limitate la fronturile deschise, ci includ și decizii ale Moscovei și Beijingului.
Zineb Riboua afirmă că Beijingul furnizează Iranului instrumente pentru a face față respingerii interne și externalizării problemelor, subliniind că un Iran dependent de China este un Iran controlabil și, în mod interesant, un Iran „util”.
Războiul din Orientul Apropiat se află sub o puternică influență geopolitică, cu decizii luate la nivelul Washingtonului, Moscovei și Beijingului, unde fiecare actor urmărește propriile interese și strategii.