Un incident recent cu dronă în Cipru a evidențiat starea precară a infrastructurii pentru protecție civilă în Europa, numeroase adăposturi fiind descoperite inutilizabile. Tensiunile din regiune și inspecțiile de urgență au arătat că aproape 200 din cele 2.500 de adăposturi civile din insulă nu mai pot fi utilizate. Deși Uniunea Europeană dispune de fonduri alocate pentru adăposturi temporare, limitările legislative și financiare pun în pericol capacitatea de răspuns a statelor membre.
Inspecții și constatări în Cipru
În urma unui atac iranian asupra bazei RAF Akrotiri, inspectorii au verificat starea adăposturilor civile. Concluzia a fost că din cele 2.500 de adăposturi, circa 200 nu mai sunt funcționale. Acestea includ garaje blocate, spații subterane utilizate în alte scopuri și locații din aplicația SafeCY, platforma oficială de localizare a punctelor de protecție civilă, care nu au putut fi identificate în teren.
Primii pași pentru remedierea situației au fost începutul verificărilor de către ingineri civili din Ministerul de Interne, pe 1 martie, urmat de instrucțiuni pentru curățarea și reabilitarea spațiilor afectate. Situația Ciprului reflectă o degradare critică a infrastructurii de protecție civilă construită în perioada Războiului Rece, de-a lungul continentului.
Limitările UE în domeniul protecției civile
Uniunea Europeană nu deține obligația legală de a impune construirea sau finanțarea de adăposturi civile, conform Articolului 196 din Tratatul privind funcționarea UE. Responsabilitatea devine astfel a fiecărui stat membru. Deși are un mecanism de coordonare, Mecanismul de protecție civilă (UCPM), acesta nu poate impune construcții obligatorii sau standarde tehnice minime.
UE poate activa rezerva rescEU pentru adăposturi temporare, această fiind constituită din unități modulare, corturi și tabere prefabricate. Însă, aceste infrastructuri sunt destinate mutării temporare în situații de urgență și nu sunt comprehensiv acoperitoare pentru protecția civililor în caz de atac.
Finanțări și resurse disponibile
Pentru perioada 2021-2027, UE a alocat peste 196 de milioane de euro pentru rezervele de adăposturi temporare. Resursele sunt gestionate de șase state: Suedia, Polonia, Croația, Slovenia, Spania și România.
Suedia deține cea mai mare rezervă, de 40,4 milioane de euro, capabilă să găzduiască 36.000 de persoane în unități adecvate pentru iarnă, dotate cu toalete și dușuri. Polonia a demarat construcția a șase „orașe container” mobilizabile, fixe în 10-14 zile, cu un buget de 35,5 milioane de euro.
România și alte state detin stocuri suplimentare, care pot fi activate prin Mecanismul de protecție civilă (UCPM). UE acoperă până la 100% din costurile de transport și logistică, însă aceste resurse sunt dedicate scenariilor de migrație, inundații sau cutremure, nu pentru adăpostirea civililor „pe loc” în fața unui atac militar. În cazul Ciprului, nu a fost depusă nicio cerere pentru o rezervă de adăposturi propre.
Diferente între statele membre privind infrastructura de protecție civilă
Disparitățile dintre statele membre în ceea ce privește infrastructura de adăposturi sunt semnificative. Finlanda operează 50.500 de adăposturi, acoperind 85% din populație, în subsoluri și clădiri publice integrate în rețea. Țările nordice și baltice, precum Estonia și Letonia, construiesc noi adăposturi în cadrul școlilor și spitalelor.
În schimb, Germania are mai puțin de 600 de adăposturi funcționale, reprezentând circa 0,5% din populație. Guvernul federal intenționează să investească 30 de miliarde de euro până în 2030 pentru a crea capacități pentru un milion de persoane, însă proiectul se află în faza inițială. Olanda are aproape deloc adăposturi funcționale, iar Franța, Italia și Spania au acoperire minimă, focusul fiind pe gestionarea dezastrelor naturale și nu pe amenințări militare.
Reacția UE după invazia Rusiei în Ucraina
Aflată în 2022, invazia Rusiei în Ucraina a reprezentat o provocare majoră pentru capacitatea UE de a oferi adăpost de urgență. Peste 140.000 de tone de ajutoare au fost livrate prin Mecanismul de protecție civilă, majoritatea fiind unități de locuințe prefabricate pentru 30.000 de persoane, corturi și paturi.
Deși UE a demonstrat rapiditate în mobilizarea resurselor, sprijinul a fost concentrat pe unități de locuințe temporare, nu pe infrastructură de adăposturi robuste, precum buncăre sau adăposturi antiaeriene, care au fost finanțate în principal la nivel național.
Fără modificare a tratatelor, Bruxelles-ul nu are pârghii pentru impune standarde obligatorii în domeniu. Singurele instrumente disponibile rămân Fondul de prevenire (1,26 miliarde euro) pentru evaluări și audituri, și utilizarea fondurilor de coeziune în cazul unei crize.
Infrastructura permanentă de protecție civilă mari continuă să fie responsabilitatea exclusivă a guvernelor naționale, însă situația actuală scoate în evidență necesitatea reevaluării și creșterii capacităților UE în domeniu.