Iran a folosit cel puțin șapte ori ambarcațiuni mici și rapide pentru a captura două nave cargo în apropierea strâmtorii Ormuz, fapt care contrazice afirmațiile oficiale că forțele americane au neutralizat complet amenințarea navală iraniană. Exploatarea acestor ambarcațiuni, deși nu sunt înarmate masiv, reprezintă o provocare pentru combaterea și disuasiunea activităților iraniei în regiune.
Operațiunea și tacticile iraniene
Ambarcațiunile rapide sunt parte integrantă a sistemului de amenințări asimetrice utilizat de Iran, alături de rachete, drone și mine maritime. Iranul deținea, înainte de conflict, sute, dacă nu chiar mii, astfel de nave, adesea ascunse în tuneluri de coastă, baze navale sau printre nave civile.
Recent, aproximativ 100 sau mai multe au fost distruse de când a început conflictul din 28 februarie, conform grupului de securitate maritimă Dryad Global.
Astfel de atacuri sunt acum parte dintr-un „sistem stratificat de amenințări”, susține compania greacă de securitate maritime Diaplous, care include și interferențe electronice și atacuri cu rachete de la țărm.
Limitările și vulnerabilitățile ambarcațiunilor rapide
Vânturile puternice și valurile mari din largul Iranului dificultatează desfășurarea operațiunilor cu ambarcațiuni rapide, mai ales în sezonul de vară. Acestea sunt slab echipate pentru confruntări directe cu nave militare sau atacuri aeriene, fiind extrem de vulnerabile, conform specialiștilor în securitate.
Cu toate acestea, viteza acestor bărci permite atacuri „lovește și fugi” fără a fi detectate sau interceptate ușor, ceea ce le face eficiente în războiul asimetric.
< h2>Schimbarea tacticii și impactul asupra transportului maritim
După declanșarea războiului din Iran, tactica iraniană s-a mutat de la atacurile cu rachete și drone la utilizarea sistematică a ambarcațiunilor rapide. Până în prezent, Iranul a utilizat aceste ambarcațiuni cel puțin șapte ori pentru capturarea de nave.
Acțiunea recentă a fost urmată de impunerea de către Statele Unite a unei blocade asupra porturilor iraniene, interceptări și abordări ale navelor suspectate de transport de petrol din Iran.
Daniel Mueller, analist la compania britanică de securitate Ambrey, a declarat că industria maritimă civilă nu are echipamentul necesar pentru a preveni confiscările de nave de către forțele iraniei. De obicei, în astfel de operațiuni, Iranul trimite în jur de 12 ambarcațiuni.
Capacitatea și vulnerabilitatea ambarcațiunilor
Specialiști afirmă că ambarcațiunile mici nu pot face față unui atac direct de o navă de război și s-ar putea confrunta cu pierderi majore în luptă. În plus, lansatoarele portabile de rachetă, chiar dacă pot fi letale pentru nave mici, reprezintă o amenințare pentru aeronavele americane la joasă altitudine.
Distrugerea acestor ambarcațiuni în cazul unui atac de amploare ar fi mult mai dificilă decât în cazul navelor militare mari, relativ ușor de localizat și neutralizat de sistemele aeriene moderne.
< h2>Prezența navală a SUA în regiune
Marina SUA are în prezent 19 nave în zona Orientului Mijlociu, inclusiv două portavioane, USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford.
Șapte nave de diferite tipuri, precum distrugătoare și nave de sprijin, operează în această regiune, iar în Oceanul Indian sunt active cel puțin șapte nave de tip similar.
Pentru gestionarea operațiunilor, Departamentul Apărării american a redirecționat cel puțin 33 de nave și a abordat cel puțin trei nave suspecte de transport petrol din Iran.
Luni, în zona de responsabilitate a Comandamentului Central al SUA, erau 15 nave active. Numărul actual de nave în zonă, deci, este de 19, conform oficialilor americani.
Nava USS John Finn, USS Pinckney, USS Higgins, USS Mustin, USS McFaul, USS John L. Canley și USS Santa Barbara operează în Oceanul Indian, completând prezența navală a SUA în regiune.