Iranul se confruntă cu o criză în domeniul petrolier, cauzată de sancțiunile și restricțiile impuse de Statele Unite și Israel, care au blocat exporturile de țiței. Datele recente indică faptul că, după aproape trei săptămâni de blocadă navală, petrolierele iraniene nu au reușit să transporte petrol prin Strâmtoarea Ormuz către piețele din Asia, determinând umplerea rapidă a depozitelor de stocare a petrolului din Iran.
Impactul geologic asupra extracției de petrol
Experții avertizează asupra unui posibil impact geologic major, menit să afecteze chiar și extracția de petrol. Stephen Innes, partener administrator la SPI Asset Management, explică că odată ce robinetul de petrol este închis, hidrocarburile tind să se depună la fundul zăcământului, fiind nevoie de presiune pentru a fi scoase la suprafață. Această situație poate duce la probleme serioase pe termen lung, inclusiv la un sfârșit de partidă pentru unele zăcăminte.
Experții menționează că refacerea presiunii și reluarea producției pot dura până la un an, iar reluarea operațiunilor ar putea fi extrem de costisitoare. Goldman Sachs subliniază că, în presa din 23 aprilie, producția națională din Iran și Irak are o proporție mai mare de zone cu presiune scăzută comparativ cu alte părți ale Golfului Persic. În cazul în care restricțiile durează, reluarea completă a producției ar putea fi doar parțială după perioade lungi de oprire.
Capacitatea de stocare și cronometru al crizei
Potrivit unui raport din 27 aprilie, compania de analiză a mărfurilor și transportului maritim Kpler arată că, de la începutul blocadei pe 13 aprilie, nu s-au înregistrat petrolieri care să fi părăsit zona. Mai multe nave au navigat prin Strâmtoarea Ormuz, dar nu au trecut de blocada SUA, plasată mai la sud, între Golful Oman și Marea Arabiei.
Iranul are, în prezent, aproximativ 12 zile de capacitate de stocare a petrolului, conform estimărilor Kpler. Homayoun Falakshahi, analist pentru compania, afirmă că situația s-a echilibrat, iar timpul în care Iranul poate menține aceste stocuri este critic. O oprire prelungită a extracției și depozitarea petrolului cu conținut ridicat de sulf, mai ales în sondelor vechi din sudul Iranului, pot duce la disfuncționalități în procesul de extracție.
Cursa contra cronometru
Datele recente sugerează că Iranul se află într-o cursă contra cronometru pentru a evita oprirea totală a producției. Un raport din 27 aprilie al Kpler indică faptul că niciun petrolier confirmat nu a ieșit din zona blocadei de când Washingtonul a înăsprit sancțiunile.
Odată cu înăsprirea restricțiilor, Iranul a încercat alternative precum transportul petrolului cu trenul către China, principalul client, dar volumele și costurile limitate reduc eficiența acestei soluții. În plus, Iranul ar putea încerca să reducă presiunea asupra stocurilor migrând spre rute alternative, precum conducta Est-Vest a Arabiei Saudite către Marea Roșie, pentru a menține funcționarea infrastructurii petroliere.
Există, însă, riscul ca Iranul să mobilizeze forțele proxy Houthi din Yemen pentru atacuri asupra rutelor maritime, inclusiv asupra Strâmtorii Bab al-Mandab, unde trece circa 10% din petrolul transportat mondial maritim. Acest scenariu ar spori riscurile pentru transporturile maritime și ar putea avea consecințe grave pentru securitatea regiunii.
Pe fondul acestei tensiuni, prezența militară a Statelor Unite în regiune a crescut, iar oficialii indică posibilitatea unei reveniri la conflicte armate.
Perspective și evoluții
Analistul Stephen Innes consideră că în următoarele trei săptămâni se va putea estima dacă se va ajunge la o soluție negociată sau dacă criza va escalada. Prețurile petrolului au atins recent niveluri de circa 115 dolari pe baril după un raport al The Wall Street Journal, conform căruia președintele Donald Trump ar fi cerut pregătirea pentru o blocadă „prelungită”.
Ulterior, prețurile au crescut până la 125 de dolari, apoi au scăzut spre 110 dolari pe baril. Momentan, economia globală pare să suporte aceste fluctuații, dar dacă situația se va înrăutăți, prețurile vor continua să crească.
Iranul explorează și alte metode pentru a reduce presiunea pe capacitatea sa de stocare, inclusiv livrarea petrolului către China pe cale ferată, deși volumele și costurile limitează impactul acestei măsuri.
De asemenea, există posibilitatea ca Iranul să intensifice atacurile asupra rutelor maritime sau să mobilizeze proxy pentru a perturba transporturile de petrol la nivel mondial, dar aceste decizii sunt în contextul unei prezențe militare americane crescute și a unor mesaje clare privind riscurile de escaladare.
Situația privind exporturile petroliere iraniene rămâne extrem de tensionată, iar evoluțiile trebuie urmărite cu atenție în condițiile în care capacitatea de stocare și reintrarea în normalitate a producției sunt condiționate de durata restricțiilor și de deciziile politice din regiune.