Suedia a trecut de la un stat social cu cheltuieli publice mari la o amplă privatizare a serviciilor publice, reducând drastic rolul statului în domeniul social în ultimii ani. În prezent, aproape jumătate dintre clinicile de asistență medicală primară sunt private, multe fiind deținute de companii de capital privat, iar un sfert dintre liceele publice sunt administrate privat, cifre care au înregistrat o creștere semnificativă față de 2011.
Privatizarea sistemului de sănătate și educație
Până în prezent, aproape jumătate din clinicile de asistență medicală primară sunt private. Multe dintre acestea sunt administrate de firme de capital privat. În domeniul învățământului, un unu din trei licee publice este acum administrat privat, comparativ cu 20% în 2011. Companiile care administrează școli sunt listate la bursă.
Impactul asupra economiei și cheltuielilor sociale
Analistii afirmă că aceste reforme au determinat o creștere a antreprenoriatului și a creșterii economice, scrie The Wall Street Journal. Cheltuielile sociale publice au scăzut la 24% din PIB, un nivel similar cu cel al Statelor Unite. Economistii prevăd o creștere economică de aproximativ 2% pe an până în 2030, aproape egală cu cea a Statelor Unite și de două ori mai rapidă decât a Franței și Germaniei.
Impozitare și atractivitate fiscală
Ministrul de finanțe Elisabeth Svandesson a redus impozitul maxim pe venit la aproape 50%, de la aproape 90% în anii 1980, de trei ani consecutiv. Aceasta a făcut sistemul fiscal mai atractiv comparativ cu alte țări europene, inclusiv Statele Unite, a afirmat Conni Jonnson, fondatorul EQT.
Critici și probleme sociale
Oponenții acestor măsuri susțin că reducerea statului a depășit limitele și a amplificat inegalitățile sociale. Violența bandelor a crescut în suburbii cu populații numeroase de imigranți, iar zonele controlate de rețele criminale locale contestă autoritatea statului. Specialistul Andreas Cervenka afirmă că Suedia se îndreaptă de la o societate solidară la una în care fiecare trebuie să se descurce singur, atrăgând și atenția asupra faptului că țara devine un refugiu pentru super-bogați.
De la sărăcie la prosperitate
În urmă cu 100 de ani, Suedia era printre cele mai sărace țări europene, cu aproximativ 1,5 milioane de suedezi (20% din populație) emigrând în căutarea unui trai mai bun, în principal în Statele Unite. În perioada 1870–1970, a înregistrat una dintre cele mai mari rate de creștere economică din lume, ocupând al doilea loc după Japonia.
Schimbările fiscale din ultimele decenii
Până în 1960, cheltuielile publice și impozitarea în Suedia erau comparabile cu cele din SUA, fiind în jur de 30% din PIB. Începând cu anii 1960, Partidul Social Democrat a crescut impozitele și cheltuielile guvernamentale, atingând 70% din PIB în anii 1990. Această creștere a dus la o criză bancară și la stagnarea veniturilor, obligând guvernul să implementeze reforme, precum reducerea beneficiilor sociale și abolirea impozitului pe avere și succesiune.
Revenirea bogăției și modernizarea economiei
După aceste reforme, oligarii și oamenii de afaceri au început să revină în Suedia, fiind atrași de cotele fiscale mai mici. Jacob Wallenberg, membru al familiei industriale suedeze, afirmă că, în anii 1960 și 1970, suedezii nu erau foarte bogați, având în țară un singur Rolls-Royce. Astăzi, numărul acestor mașini depășește 800, iar Stockholm a devenit locul decisiv pentru deschiderea primului showroom din Scandinavia al constructorului.
Disparități și opinii
Transformarea economică a adus câștiguri considerabile pentru clasa de mijloc, dar și probleme pentru comunitățile de imigranți și chiriași din suburbii, unde nerespectarea investițiilor în infrastructură a generat probleme în sistemul feroviar. Mai mulți experți recunosc că, deși reducerea taxelor a stimulat dinamismul economic, unele resurse au fost alocate greșit, iar sistemul actual funcționează bine pentru unii, dar este o povară pentru alții.