După ce a descoperit limba română acum peste jumătate de secol și a ales-o ca domeniu de activitate, Jean-Louis Courriol a început să traducă în limba franceză opere ale literaturii române, apreciind în special scrierile lui Liviu Rebreanu.
Jean-Louis Courriol, un mare amator al literaturii române FOTO FILIT
Considerat cel mai competent traducător în franceză al operelor lui Mihai Eminescu și Liviu Rebreanu, profesorul Jean-Louis Courriol (76 de ani) este profund legat de România și literatura română, promovând-o cu mult succes în Franța și Elveția prin traducerile sale remarcabile.
Prezent la cea mai recentă ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași, francezul Jean-Louis Courriol a relatat pentru „Weekend Adevărul“ cum a apărut pasiunea sa pentru literatura română și cum a așteptat cinci ani pentru aprobarea căsătoriei sale cu o traducătoare română, partenera sa de viață de peste cinci decenii.
„Weekend Adevărul“: Când ați întâlnit pentru prima dată limba română?
Jean-Louis Courriol: Acum peste 50 de ani. Am aflat de la un profesor că exista o țară europeană de est unde se stabiliră mulți români în secolul al II-lea și că limba română are origini latine. Am studiat 15 ani latină și greacă pentru a deveni ulterior profesor de limbi clasice. În 1972, am călătorit în România cu colegi de facultate. Am petrecut acolo multe zile și am avut impresia că am descoperit o țară cu rădăcini latine. Ne-am cazat la București, unde am cunoscut-o pe viitoarea mea soție. Am început să corespondăm după ce m-am întors în Franța. Mi-am procurat un manual de limba română scris de Boris Cazacu (lingvist și filolog român). După ce l-am studiat, am înțeles că româna este o latină modernă. Această viziune nu este împărtășită de toată lumea, dar româna este limba cea mai apropiată de latină.
Liviu Rebreanu, unul dintre cei mai importanți scriitori români FOTO FILIT
Și cu literatura română, când ați făcut cunoștință?
Prin Florica, viitoarea mea soție. Am început să traduc și m-am întors în România. Ne-am hotărât să ne căsătorim, însă în acele vremuri era o problemă – am așteptat cinci ani. Norocul meu a fost că am fost angajat la Iași să predau limba franceză la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“. Și am continuat să traduc constant. Iașiul este un oraș francofil și francofon ceea ce m-a ajutat foarte mult. Am predat limba franceză prin intermediul literaturii. Apoi, am fost doi ani la Craiova. În fine, am primit propunerea de a preda limba și literatura română la Universitatea din Lyon, unde am lucrat 34 de ani, până la pensionare, acum zece ani.
Cât timp v-a luat să învățați limba română?
Am învățat-o în aproximativ trei ani.
Prima traducere, în capitala literaturii române
Camil Petrescu a fost primul scriitor român pe care l-ați tradus. Cum a fost această experiență?
A fost foarte interesantă. L-am tradus pe Camil Petrescu în perioada în care am predat la Iași. Am locuit lângă Piața Unirii, unde are loc anual Festivalul Internațional de Literatură și Traducere. L-am tradus cu mare entuziasm, fiind prim scriitor român pe care l-am descoperit. Ulterior, am tradus pe Mihai Eminescu și pe Liviu Rebreanu. Sunt cel mai atașat de opera lui Liviu Rebreanu. În 1988, am tradus și volumul „La lilieci“ de Marin Sorescu, la o prestigioasă editură din Franța.
Florica și Jean Louis Courriol FOTO FILIT
Aveți un citat sau o frază preferată din limba română?
Sunt multe fraze din literatura română care îmi plac. De asemenea, îmi plac mult versurile lui Mihai Eminescu, care par perfect traductibile și în franceză.
Care a fost cea mai dificilă frază de tradus?
Nu pot să menționez una anume. Este greu de spus. În opinia mea, când traduci un roman, dificultatea este mai mare decât la traducerea unei poezii. Un roman are propriul său ritm. Nu doar poezia este ritmată și rimată. Am tradus mai mult poezie clasică decât modernă. O carte precum „Pădurea spînzuraților“ (tradusă în 2005) prezintă un mare volum de poezie, spre deosebire de poeziile lui Eminescu care adesea sunt scurte. Dar dificultățile rămân. Desigur, există dificultăți și în proză. Dacă vrei să respecți stilul, asta este cea mai mare provocare pentru un traducător. Traducătorul este un personaj foarte important, întrucât produce efecte semnificative, deoarece stilul este esențial atât pentru conținut cât și pentru formă. Traducătorul trebuie să descompună și să reconstruiască stilul sursei.
Rebreanu, un autor extraordinar și puțin cunoscut
De ce sunteți atât de pasionat de opera lui Liviu Rebreanu?
M-am atașat de opera lui Liviu Rebreanu încă de la primele pagini. Mi-au plăcut limbajul său modern și stilul său narativ. Am tradus aproximativ 80% din operele sale. Pentru mine, Liviu Rebreanu este un monument al literaturii române. Îmi pare rău că Liviu Rebreanu, un scriitor român excepțional, este prea puțin cunoscut în Franța. Nu am tradus „Jurnalul” care este un volum vast. După Revoluție, am tradus romanul „Metropole“ în limba franceză înainte de republicările în limba română.
Din perspectiva unui traducător, care credeți că sunt capodoperele literaturii române?
Aș menționa romanele lui Rebreanu și poeziile lui Eminescu – el a creat calea limbii literare moderne. Nu trebuie să uităm nici pe Camil Petrescu, un autor puțin cunoscut. Romanul său sentimental „Miss România“ este, de exemplu, relativ puțin cunoscut.