Australia analizează posibilitatea introducerii unei taxe mai dure pe exporturile de gaz, în special pe metanul lichefiat (LNG), pentru a crește contribuția industriei gazului la bugetul public. Dezbaterea a fost amplificată de discuțiile despre valoarea actuală a taxelor și de diferența față de alte state exportatoare de resurse naturale.
Contextul actual al taxării gazului în Australia
Australia este al treilea cel mai mare exportator mondial de gaz petrolier, după Statele Unite și Norvegia. Valoarea exporturilor anuale de gaz se apropie de 50 de miliarde de dolari, echivalent cu aproximativ 43 de miliarde de euro. În schimb, suma colectată din taxarea resurselor este de circa 2 miliarde de dolari pe an.
Sistemul de taxare și controversele din jurul acestuia
Sistemul actual de taxare se numește Petroleum Resources Rent Tax. Criticii spun că marile companii au găsit modalități de a reduce contribuțiile, în ciuda creșterii profitului și a valorii exporturilor. Ca urmare, sumele colectate rămân mici față de profiturile generate.
Compararea cu Norvegia și Qatar
Norvegia taxează semnificativ sectorul petrolului și gazelor, iar banii sunt direcționați către cel mai mare fond suveran din lume. În Qatar, statul colectează sume mult mai mari pentru buget, deși exportă mai puțin gaz. Aceste exemple sunt avute în vedere pentru reformarea sistemului australian.
Propunerea pentru o taxă de 25%
Discuțiile se concentrează pe introducerea unei taxe de 25% pe exporturile de gaz. Propunerea a fost adusă în discuție de Australian Council of Trade Unions și susținută de mai mulți economiști, activiști și organizații precum Australia Institute. Aceasta ar putea aduce statei australiane mai mulți bani, estimați la câteva sute de milioane de dolari săptămânal.
Campanie de susținere și impactul public
Un rol semnificativ în promovarea ideii l-a avut Konrad Benjamin, fost profesor de economie, influencer pe YouTube și TikTok, care a explicat publicului diferența de contribuție fiscală între companiile de petrol și gaze și cetățeni. Campania a inclus panouri publicitare și acțiuni de impact, precum distribuirea de bere gratuită pentru a evidenția diferențele fiscale.
Un sondaj indică o susținere majoritară pentru măsură, cu 57% dintre alegători în favoarea taxei, iar doar 12% o opun. Restul populației este indecisă.
Reacția guvernului și motivele ezitării
Premierul Anthony Albanese nu a inclus această taxă în bugetul recent și a criticat campania, afirmând că este necinstită. Ezitarea sa pare legată, în parte, de relațiile comerciale cu țările asiatice importatoare de gaz australian, precum Japonia.
Criticii argumentează că prețurile globale ale gazului sunt stabilite la nivel internațional, iar argumentul că statul trebuie să beneficieze mai mult de resursele sale este justificat. În plus, Partidul Laburist are legături cu sindicatele, iar presiunea pentru implemetarea taxei provine din această zonă.
Partide rivale, inclusiv Verzii, și grupuri de extremă dreaptă, susțin în mod tradițional o taxare mai dură a gazului, ceea ce amplifică incertitudinea politică. Riscul pentru Albanese constă în pierderea de teren dacă nu adopte această măsură, dar și în conflicte cu industria și partenerii comerciali ai țării.
Relevanța pentru Europa și alte țări cu resurse naturale
Discuția australiană are implicații și pentru Europa, în contextul dependenței de importuri energetice și al exploatării resurselor naturale. Întrebarea centrală vizează cine ar trebui să beneficieze cu adevărat de valorificarea resurselor finite: companiile exploatatoare, acționarii sau cetățenii.
O taxă pe exporturile de gaz poate avea și o componentă climatică, contribuind indirect la reducerea atracției pentru combustibili fosili. În același timp, este o măsură economică care permite statelor să obțină o parte corectă din valoarea resurselor, mai ales în contextul profitabilității ridicate și al costurilor pentru mediu suportate de societate.