Un scurtmetraj românesc, premiat la Berlin și lansat în cinematografele din țară pe 26 iunie, aduce în prim-plan viața adolescenților dintr-un municipiu de provincie, aflați în contextul migrației masive a părinților în străinătate. Filmul „De capul nostru”, regizat de Tudor Cristian Jurgiu, redă povestea unui grup de tineri care trebuie să devină mai devreme adulți, pentru a face față dispariției părinților și noilor responsabilități.
Secțiunea oficială a festivalului și distincțiile
Premiat cu Premiul CICAE la Festivalul de la Berlin, filmul are ca scenariu scris de regizor împreună cu Anca Buja. După premiera mondială, în cadrul secțiunii Forum, acesta va fi distribuit în cinematografele din România începând cu 26 iunie.
Distribuție și filmare
Filmul înregistrează o distribuție formată din tineri actori: Denisa Vraja, Vlad Furtună, Mara Diaconu Ducica, Sofia Vasiliu, Dominique Toma, precum și profesioniștii Steliana Bălăcianu și Robert Radoveneanu. Filmările s-au desfășurat în Câmpulung (Argeș), București, precum și în Italia, în total 26 de zile. Castingul a durat aproape un an, cu pauze, și a fost realizat cu ajutorul Florentinei Bratfanof.
Contextul social și temele principale
Peste 55.000 de copii în România au părinți plecați în străinătate, conform datelor Direcțiilor Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) din 2024. În realitate, numărul total, conform unui studiu „Salvați Copii”, depășește 150.000, indicând o problemă socială majoră.
Filmarea în mediul urban mic, precum și portretul personajelor, reflectă traumele și adaptarea lor la această situație. Flavia, personajul principal, simbolizează tinerii care încearcă să devină adulți, ascunzând emoții în sarcasm, dar descoperindu-se pe parcursul filmului.
Reflecții ale regizorului asupra fenomenului migrator și efectele sale
Tudor Cristian Jurgiu explică, într-un interviu, că condițiile de trai insuportabile îi împing pe părinți să plece la muncă în străinătate, iar responsabilitatea emoțională îi afectează pe copii. Lipsa comunicării și indisponibilitatea emoțională sunt cauze principale ale vulnerabilității în rândul tinerilor.
Regizorul adaugă că filmul nu se limitează la portretizarea abandonului, ci explorează modul în care acești copii și adolescenți învață să supraviețuiască și să-și construiască propriile repere în lipsa părinților, căutând afecțiune în comunitate și în cercurile de aproape, precum prieteni sau profesori.
Impactul social și dinamica relațiilor
Fenomenul migrației în România a generat o ruptură între generații și o schimbare în modul de formare a valorilor. Lipsa unor modele și valori transmitate intergenerațional a dus la o societate caracterizată de agresivitate, corupție și egoism, dar și la o tendință ca tinerii să-și creeze propriile norme și repere.
Regizorul subliniază că, deși absența părinților afectează, unii tineri dezvoltă rezistență și maturitate, găsind comunețea și suport în prieteni sau alți adulți. În plus, ei pot deveni mai activi civici, fiind nevoiți să comunice și să interacționeze diferit cu comunitatea.
Libertate, haos și responsabilitate
Un punct central în film este dualitatea între libertate și confuzie. Tinerii, aflați în căutarea independenței, se aventurează în decizii de adult, dar rămân pierduți emoțional. Regizorul observă că această libertate vine și cu un gust amar, fiind legată de nehotărâre și nesiguranță.
Flavia, personajul principal, exemplifică această tensiune, alegând inițial izolarea, apoi dorința de conexiune, dar întâlnindu-se cu dificultăți în a crea legături solide. Filmul critică modul în care comunicarea familială a fost compromisă, accentuând indisponibilitatea emoțională și evitarea conflictelor.
Un film ca semnal de alarmă socială și oglindă a realității
„De capul nostru” se poate interpreta ca o oglindă a unei situații sociale despre care se vorbește prea puțin. Regizorul speră ca filmul să genereze empatie și discuții, evidențiind complexitatea experienței acestor tineri.
El menționează că nu încearcă să prezinte povestea tuturor copiilor cu părinți plecați, ci să reflecte o anumită realitate, conștient fiind de responsabilitatea față de acești elevi și de continuitatea unui discurs cinematic ce nu se reduce la simple povești de victimă.
Inspiratie și tradiție în cinema românesc
Regizorul apreciază influența filmelor din noul val românesc, recunoscând că acestea abordează lumea cu realism, empatie și fără sentimentalism excesiv. Spune că filmele românești nu sunt reci, ci profund umane și tulburătoare, chiar dacă nu folosesc un limbaj sentimental.
El consideră că temele abordate sunt peste tot în cinematografia țării, dar succesul depinde de modul în care sunt tratate și de provocarea intelectuală și emoțională pe care o oferă spectatorului. Lipsa unor fonduri constante și a unei rețele eficiente de promovare afectează dispariția filmelor românești din atenția publicului larg.
Mesaj pentru viitor și generțiile noi
Regizorul vede în film o posibilă dedicație pentru tineri, abordând o față mai sensibilă și introvertită a adolescenței. Inspirându-se din autori precum Gus Van Sant sau Lucrecia Martel, a dorit să reflecte acea etapă întunecată, cu tensiuni ascunse în gesturi subtile.
El afirmă că, în contextul actual de instabilitate socială, îi sperie lipsa de empatie și agresivitatea verbală. În același timp, găsește în tinerii cu care lucrează la UNATC o sursă de speranță, recunoscând că aceștia sunt mai conștienți politic și social decât cred mulți, exprimându-și opiniile cu sinceritate și apetență pentru dialog.