Trupe ale anilor ’2000, Three Days Grace și Breaking Benjamin, au susținut concerte la Arenele Romane în ultimele zile, oferind fanilor experiențe diferite, dar pline de nostalgie și energie. Cele două evenimente, din 26 și 27 iunie, au reunit iubitori ai rock-ului alternativ, reactivând amintirile mulților și confirmând relevanța acestor formații în peisajul muzical actual.
Recitalul Three Days Grace: revenirea lui Adam Gontier și hiturile legendare
Pe 26 iunie, trupa a urcat pe scenă în configurația actualizată, cu Adam Gontier și Matt Walst vocal, fiind prima apariție a lui Gontier în fața publicului de la ultima sa plecare din formație, în 2013, și până în prezent. În momentul apariției, întrebarea despre sincronizarea celor doi interpreți a fost pe buzele multora, dar reacția a fost pozitivă.
Concertul a fost unul de forță, cu sunet clar și echilibrat, abordând piese precum „Animal I Have Become”, „Pain” și „I Hate Everything About You”. Publicul a cântat alături de trupă, mai ales la piesa „Never Too Late”, care a stârnit reacții intense. Au fost interpretate și melodii mai noi precum „Dominate”, „Kill Me Fast” și „Mayday”, dar cele mai apreciate au fost hiturile din perioada adolescenței.
Un moment mai puțin reușit a fost deschiderea cu Lacuna Coil, din cauza problemelor de sunet care au afectat claritatea instrumentalelor, în timp ce performanța formației Three Days Grace a reușit să redreseze atmosfera și să încheie serata într-o notă puternică.
Concertul Breaking Benjamin: nostalgia și familia pe scenă
A doua seară, pe 27 iunie, a adus un show axat pe piesele emblematice ale trupei. Setlistul a cuprins hituri precum „The Diary of Jane”, „Breath”, „So Cold” și „I Will Not Bow”, bucurând fanii cu un tur complet al discografiei. Finalul, cu piesa „The Diary of Jane”, a fost un moment în care publicul a cântat în cor, aproape secundar formației.
Un aspect remarcat a fost apariția lui Ben Burnley, alături de fiul său, care a cântat și a ținut chitara pe scenă, adăugând o notă personală și caldă. Solistul a menționat că nu zboară cu avionul din cauza fobiei de înălțimi, explicând și faptul că unul din cele mai cunoscute albume ale trupei, „Phobia”, face referire la această frică.
Reacția publicului a fost entuziastă, iar intenția de a reveni în România în mod regulat a fost exprimată de Burnley. În ciuda problemelor comune momentului, precum cozile la toalete și baruri, seriile s-au dovedit a fi memorabile, fiind marcate de emoție, energie și nostalgie.
Ambele atentate muzicale au demonstrat că muzica adolescenței rămâne în suflet, independent de vârstă, iar refrenele vechi continuă să rezoneze cu noile generații.