Serbia și România avansează în dezvoltarea proiectului hidrocentralelor de acumulare prin pompaj Djerdap 3, în timp ce Serbia promovează în mod activ construcția centralei Porțile de Fier 3. Anunțurile oficiale indică pași concreți în procesul de cooperare, cu implicarea ambelor state pentru realizarea unor infrastructuri energetice majore.
Progres în Serbia pentru proiectul Djerdap 3
Guvernul sârb a anunțat la începutul lunii iunie că a lansat un apel public pentru companiile interesate să participe la implementarea centralei Hidrocentralei cu Acumulare prin Pompaj Djerdap 3. Acest anunț a fost publicat pe site-ul Ambasadei SUA în Serbia, iar până la 25 iunie au fost înscrise șase companii interesate. Evaluarea ofertelor este în curs, fără a fi dezvăluite numele companiilor implicate.
Procesul de selecție este condus de un grup de lucru al guvernului sârb, în conformitate cu un acord de cooperare strategică în domeniul energiei, semnat între Guvernul sârb și Guvernul SUA. Proiectul reprezintă unul dintre cele mai mari și importante din zona Europei de Sud-Est și are ca scop stabilizarea sistemului energetic regional.
Serbia a finalizat studiile hidrologice și de fezabilitate pentru proiect, care prevede o capacitate totală instalată de 1.800 MW și o finalizare estimată până în 2038. Costul actualizat al investiției se ridică la circa 2,6 miliarde de euro, față de estimarea anterioară de 1,4 miliarde.
Context și planificare națională
Proiectul Djerdap 3 face parte din Planul Național Integrat pentru Energie și Climă al Serbiei până în 2030, cu viziune până în 2050. Centrală va fi situată în zona lacului de acumulare de la Porțile de Fier, folosind un lac situat la altitudine mai mare, legat de Dunăre. Prin mecanismul de pompaj, apa va fi mutată între lacuri pentru balansarea sistemului energetic național și regional.
Costul total al proiectului a crescut față de estimările anterioare, de la 1,4 miliarde de euro la circa 2,6 miliarde euro. Finalizarea este planificată pentru anul 2038, iar capacitatea instalată a centralei va fi de 1.800 MW.
Serbia operează deja o centrală hidrolectrică reversibilă, Bajina Basta, cu o capacitate de 614 MW, și intenționează să construiască o a doua unitate, Bistrica, cu o capacitate de 646 MW, ambele în vestul țării.
Legături și cooperare regională
Ministrul sârb al Energiei, Dubravka Djedovic Handanovic, a declarat în august anul trecut că proiectul poate aduce beneficii pentru stabilitatea sistemului energetic și integrarea surselor regenerabile în rețea. Serbia și România intenționează să semneze un memorandum de înțelegere pentru schimbul de informații referitoare la proiect, astfel încât să se asigure că intereselor ambelor părți nu le va fi afectată funcționarea hidrocentralelor din aval.
România și Serbia au în prezent centrale hidroelectrice importante, precum Porțile de Fier I și Porțile de Fier II pe partea românească, cu o putere instalată de 1.164 MW, respectiv 251 MW, și deja operează împreună aceste infrastructuri.
Un aspect esențial în procesul de implementare îl reprezintă condițiile de defluent și posibile provocări legate de terenurile riverane, maluri și navigație în aval de Porțile de Fier II, precum și impactul asupra disponibilității resursei de apă pe Dunăre.
Proiectele de infrastructură hidroelectrică în zona Dunării urmăresc, conform documentelor oficiale, crearea unei capacități de echilibrare a rețelelor și facilitarea integrării surselor de energie regenerabilă, însă cu atenție la eventualele efecte asupra producției de energie a centralelor existente.
Serbia și-a extins deja portofoliul de centrale reversibile, operationalizând centrala Bajina Basta și planificând construcția centralei Bistrica, în timp ce România, prin Hidroelectrica, operează deja centrale importante, cu 1.414 MW cumulative.
Proiectele și acordurile în derulare evidențiază intenția celor două țări de a dezvolta infrastructuri energetice complementare, menite să contribuie la stabilitatea și sustenabilitatea sistemelor energetice regionale.
