Irakul și Siria au semnat un acord pentru reconstrucția unei conducte de petrol, care va deveni o rută alternativă de export față de Strâmtoarea Ormuz. Inițiativa răspunde perturbărilor din regiune cauzate de conflictul dintre Statele Unite și Iran, conform informațiilor preluate de Reuters și News.ro.
Detalii despre acord și infrastructură
Documentul a fost semnat la Washington, în cadrul unui summit dedicat investițiilor americane în Irak. La eveniment a fost prezent secretarul american al Energiei, Chris Wright. Pe partea irakiană, semnatar a fost Bassem Abdul Karim Nasr, director general al Basra Oil Company, iar din partea siriană, Youssef Qablawi, director general al Syrian Petroleum Company.
Conducta leagă orașul Kirkuk, situat în nordul Irakului, de coasta mediteraneană a Siriei. Capacitatea proiectată a acesteia este de 700.000 de barili de petrol pe zi, conform Administrației pentru Informații în Energie a SUA (EIA). Conducta a fost închisă din 2003, după ce a fost avariată în timpul invaziei americane în Irak.
Secretarul american al Energiei a declarat că proiectul poate ajuta Irakul să își crească producția de petrol. De asemenea, va reduce dependența țării de rutele de export vulnerabile din regiune, întrucât Irak este al doilea cel mai mare producător de petrol din OPEC.
Producția de petrol a Irakului a scăzut cu peste 50%, până la aproximativ 1,9 milioane de barili pe zi în iunie, comparativ cu circa 4,2 milioane de barili pe zi în februarie, înainte de izbucnirea conflictului din regiune. În prezent, Irak depinde în mare măsură de exporturile realizate prin portul Basra, situat la Golful Persic.
Investiții regionale și riscuri geopolitice
State din Golf investesc în extinderea infrastructurii de transport pentru a diminua riscul dependenței față de Strâmtoarea Ormuz. Emiratele Arabe Unite construiesc a doua conductă către portul Fujairah, pe coasta Golfului Oman. Arabia Saudită analizează extinderea conductei sale către Marea Roșie cu încă 2 milioane de barili de petrol pe zi.
Experții avertizează că aceste noi conducte pot reduce doar în mică măsură riscurile geopolitice. Iranul păstrează capacitatea de a lovi infrastructura energetică, inclusiv terminale petroliere, stații de pompare și depozite, indiferent de ruta de transport a petrolului.
Proiectul conductei dintre Irak și Siria se înscrie în eforturile regionale de diversificare a rutelor de export, într-un context de instabilitate accentuată în zona Golfului, dar rămâne susceptibil la amenințările exercitate de tensiunile geopolitice din întreaga regiune.
