Antrenorul Rapidului, Marius Sumudică. / FOTO: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES / imago sportfotodienst / Profimedia
Șucu nu! lui Șumudică. Nu merită să-i accepte demisia. Șucu nu! lui Șumi. Nici dacă pierde astăzi cu FCSB, antrenat de Becali.
Șumudică trebuie să-și asume propriile provocări, orgolii și ambiții la Rapid. A venit după presiuni din partea galeriei, discuții între jucători și critici. Acest parcurs ar trebui să fie cel potrivit pentru el, să-și epuizeze abordarea.
Stilul ostentativ al lui Șumi, lipsit de idei tactice, se manifestă mai mult în play-off. Se află într-o situație dificilă. E păcat să-i vezi pe jucători ca Petrila și Dobre luptându-se iar ei fără combinații eficiente.
Unii vor spune că nu-i treaba lui Șumi, cînd ceilalți sunt dezavantajați. Echipa lipseste de instinct tactic, iar exersarea acesteia lipseste la antrenamente.
Echipa nu dispune de o apărare solidă. Apariția unor reacții la unele jucători, dar Șumi persistă asupra altor jucători pe care nu îi folosește optim. Rezervele nu oferă contribuții decisive.
Apărarea primește goluri într-un tipar previzibil. Înfrângerile cu adversari puternici au tipare asemănătoare.
Șumudică se plânge de lipsa de jucători, dar nu îi gestionează eficient pe cei de care dispune. Nu ține cont de strategiile adversarilor.
Șumudică spune că patronii oferă sugestii, dar nu pare să țină cont de sfaturile adversarilor.
Relaţia dintre Șumudică şi galerie s-a deteriorat considerabil.
Singura soluție pentru a scăpa de Șumudică este să-l laşi să-și urmeze drumul, să-și depășească propriile limite. Poate atunci va reusi.
Când adversarii joacă slab, Rapidul se confruntă cu propriile limite. Echipa se străduiește, dar rezultatele sunt dezamăgitoare.
În trecut, Rapidul spera că intervenția divină va face diferența. În prezent, sub conducerea lui Șumi, echipa nu reușește să-și atingă potențialul. Speranța e slaba ca adeseori.
Astăzi, voi striga "Hai Rapid!". Îmi doresc ca FCSB să nu joace bine, pentru a nu ne ruina și mai mult.