Unii fizicieni teoretici consideră că universul nostru ar putea face parte dintr-un proces de evoluție cosmică, în care universurile se nasc, se transformă și chiar generează urmași. Deși această ipoteză rămâne în stadiu de teorie fără confirmare experimentală, a reapărut în dezbateri după observațiile recente ale telescopului spațial James Webb și a fost readusă în atenție de persoane din afara comunității științifice specializate.
Ipoteza reproducerii universurilor prin găuri negre
Una dintre cele mai neobișnuite versiuni ale acestei teorii aparține fizicianului Lee Smolin. El propune că găurile negre ar putea juca rolul unui mecanism de reproducere cosmică. În modele teoretice, materia concentrată în interiorul unei găuri negre ar putea genera un nou spațiu-timp separat de universul din care provine. Astfel, un Big Bang ar putea avea loc în interiorul unei găuri negre, fiind legat de formarea unui univers nou.
Această idee sugerează că procesul de naștere al universurilor se poate repeta, iar universurile pot avea caracteristici asemănătoare, dar nu identice, cu cele din care provin. Procesul ar fi similar cu evoluția biologică, dacă se consideră transmiterea caracteristicilor, însă în cazul universurilor, legile fizicii ar juca un rol asemănător în transmiterea anumitor parametri.
Conform ipotezei, universurile care produc mai multe găuri negre ar genera, teoretic, un număr mai mare de universuri- urmași. Proprietățile fizice ar putea varia ușor în timpul transmiterii, favorizând configurațiile care duc la formarea unui număr crescut de găuri negre, determinând o formă de „selecție” a universurilor.
Originea și dezvoltarea ipotezei
Conceptul a fost formulat inițial în lucrarea „Did the Universe Evolve?” din 1992, de Lee Smolin, și mai târziu extins în cartea „The Life of the Cosmos”. În ultimii ani, această teorie a fost reluată și discutată public de Julian Gough, autor și muzician irlandez, cunoscut și pentru povestea finalului din jocul Minecraft. El a abordat ideea încercând să explice creșterea complexității universului de-a lungul timpului, dincolo de validarea sa științifică strictă.
Universul timpuriu era caracterizat de condiții extrem de fierbinți și dense. Odată cu extinderea și răcirea sa, au apărut structuri din ce în ce mai complexe, de la stele și galaxii până la planete. La nivelul Pământului, procesul s-a extins până la apariția vieții, dar această creștere a complexității ridică întrebări legate de posibilitatea unui mecanism similar la scară cosmică.
Legătura cu teoria multiversului
Dacă această ipoteză este corectă, nu am fi singurul univers. S-ar putea să existe o serie de universuri, fiecare provenind dintr-unul anterior, ceea ce seamănă cu noțiunea de multivers. Totuși, cele două idei nu sunt identice.
Ipoteza sugerează că universurile se pot naște din altele, iar procesul de evoluție cosmică ar oferi un mecanism variabil pentru formarea multiversurilor. În acest scenariu, universul observat nu ar fi un eveniment izolat, ci o verigă într-un lanț mai lung, format din succesiuni de universuri create de procesoare asemănătoare celor propuse de ipoteză.
Un aspect notabil al acestei teorii este că proprietățile observabile ale universului nostru nu ar fi rezultatul întâmplării totale. În schimb, ar putea fi influențate de faptul că anumite configurații ar fi avut mai multe șanse să producă urmași, fiind rezultatul unui proces de selecție la scară cosmologică.
