Ihor Volochii, regizor și pasionat de ciclism din Ucraina, a realizat un documentar după o călătorie de 1.500 de kilometri de-a lungul liniei frontului, traversând sate și orașe eliberate de armata ucraineană. Filmul, intitulat „Ride the Line”, a fost proiectat în festivaluri internaționale și relatează povești din localitățile afectate de conflictul militar deschis între Ucraina și Rusia.
Călătoria și documentarea pe teren
Volochii și prietenul său german, Sebastian, au pedalat din Șostka până în Herson, în 2023, navigând pe drumuri împânzite de baricade, zgomote de bombardamente și clădiri distruse. Traversând zone în care o parte din localități erau acum ocupate, au avut discuții cu civili, au colectat bani pentru armata ucraineană și au filmat materiale pentru documentar.
După această expediție, filmul a fost difuzat la festivaluri de film din întreaga lume, inclusiv la New York, și prezintă viața oamenilor din zonele devastate. Traumele, pierderile și dificultățile de zi cu zi sunt frecvent relatate prin poveștile localnicilor, care trăiesc aproape de linia frontului.
Reflecții asupra motivației localnicilor de a rămâne
Volochii afirmă că situația nu este alb-negru și că nu există un loc sigur în Ucraina în prezent. Chiar și orașe precum Kievul sunt ținte periodice pentru atacuri. El explică că pentru mulți, casa reprezintă totul și că renunțarea la propriile locuințe, în special pentru bătrâni sau persoane fără alternative, nu este o opțiune simplă.
„Uneori, casa este tot ce are un om”, afirmă regizorul. El adaugă că decizia de a rămâne sau de a pleca depinde de multiple criterii și circumstanțe, iar pentru cei vârstnici, plecarea poate însemna pierderea completă a suportului familial sau social.
Impactul personal asupra autorului
Călătoria a fost extrem de emoționantă pentru Volochii, care povestește că, după filmări, s-a simțit epuizat, dar responsabilitatea față de poveștile auzite l-a ținut departe de odihnă pentru o perioadă.
El rememorează scenariile tragice întâlnite, din tragedii personale până la temeri și traume ale oamenilor afectați de război. Localnici precum Iura, Vova și Liudmila oferă mărturii despre pierderi, moarte și situații de supraviețuire, ilustrând complexitatea realității din zonele de conflict.
Resiliența și dorința de normalitate
În ciuda tragediilor, localnicii găsesc puterea de a merge mai departe. La Harkov, voluntar japonez Fuminori Tsuchiko a venit în Ucraina în 2022 pentru a aduna fonduri pentru alimente gratuite. Oleksii Grigorenko, pasionat de ciclism de anduranță, subliniază coeziunea societății locale.
Filmând aceste povești, Volochii vrea să sublinieze reziliența ucraineanilor, dar și dificultățile și temerile lor, precum și dorința comună ca războiul să înceteze.
Reacțiile internaționale și mesajul filmului
Filmul a fost primit cu emoție la festivalurile din întreaga lume, iar criticii au avut reacții diverse. Unii au aplaudat curajul de a expune realitatea zguduitoare, alții au perceput proiectul și ca pe o formă de propagandă.
Volochii explică că, pentru el, bicicleta simbolizează libertatea și rezistența. În ciuda realităților dure, pentru el bicicleta înseamnă mai mult decât un mijloc de transport: reprezintă libertate, speranță și un mod de a rămâne conectat la viață.
Impasul și perspectivele de întoarcere
Regizorul mărturisește că războiul i-a schimbat în mod profund percepția despre viață. În timp ce pe vremuri își imagina o viață normală, acum recunoaște că schimbările sunt treptate și aproape invizibile.
„Multe orașe și sate vizitate acum sunt ocupate sau de nerecunoscut”, precizează Volochii. În plus, deplasarea în zone precum Herson a devenit extrem de riscantă, fiind pericol constant pentru civilii care se află în zone controlate de ruși sau vizate de atacuri cu drone.
El planifică, însă, să continue să exploreze și să documenteze, dar recunoaște că o întoarcere la viața anterioară îi pare imposibilă. Războiul l-a forțat să-și reevalueze prioritățile și să își păstreze perspectiva asupra vulnerabilităților și curajului oamenilor din Ucraina.
