Saturn a fost de curând supus unei noi descoperiri în ceea ce privește forma și structura atmosferei sale, după ce astronomii au identificat pentru prima dată un decagon enorma în emisfera sudică a planetei. Această formă geometrică cu zece laturi a fost confirmată cu ajutorul telescopului spațial Hubble, întărind astfel studiile legate de structurile complexe din atmosfera gigantului gazos. Descoperirea evidențiază diferențele față de forma similarly celebră de la polul nord, hexagonul care a fascinat cercetătorii de peste patru decenii.
Saturn avea deja un hexagon; acum a fost găsit și unul cu zece laturi
Primul hexagon în forma sa a fost filmat pentru prima dată de sondele Voyager în 1980 și 1981. Ulterior, misiunile Hubble și Cassini au corelat constant stabilitatea acestuia de-a lungul timpului, fiind prezent din cel puțin patru decenii. Pentru mult timp, cercetătorii au fost în căutarea unei structuri similare în emisfera sudică, dar nici observațiile anterioare, nici imaginile din perioada 2004-2017 ale sondei Cassini nu au arătat astfel de fenomene.
În 2024, astronomii amatori au semnalat o bandă întunecată și ondulată în apropierea polului sud, iar analizele realizate de cercetători precum Trevor Barry și Jean-Paul Oger au relevat formarea unui decagon. Confirmarea a venit ulterior prin observații detaliate ale telescopului Hubble, iar forma și-a pus în evidență existența până în 2023, fiind prima structură de acest tip identificată în emisfera sudică a planetei.
Caracteristicile decagonului atmosferic
Decagonul localizează în jurul latitudinii de aproximativ 60-63 grade sud, fiind situat în interiorul unui curent atmosferic orientat estward, cu viteze de circa 420 km/h. În contrast, unda formată în jurul polului se deplasează cu aproximativ 10 km/h, indicând un fenomen de mișcare extrem de lent.
Hubble a observat decagonul la mai multe lungimi de undă, ceea ce a permis studiul diferențelor de înălțime. Forma se manifestă atât la niveluri înalte cât și joase ale atmosferei și prezintă mici variații în poziție în funcție de lungimea de undă, semnalând o structură verticală complexă. În plus, această formă pare mai recentă și încă evoluează, spre deosebire de stabilitatea de durată a hexagonului polar nordic.
Implicări în înțelegerea atmosferei lui Saturn
Este pentru prima dată când un model atât de mare și de regulat, cu zece laturi, este identificat în emisfera sudică. Structura surprinde prin dimensiuni și complexitate, fiind localizată în apropierea unui anticiclon denumit „Red Spot”, care are un diametru de aproximativ 4.000 de kilometri.
Cercetătorii au încercat să explice formarea decagonului prin influența anticiclonului, însă simulările nu au reușit să reproducă perfect fenomenul. La aceste încercări, antivorticele de pe Saturn nu par să fie singularul factor de formare, diferențele între manifestările de la polu nordic și sudic indicând unele variații de viteză și poziție ale curenților atmosferici.
Posibile explicații și perspective viitoare
Forma cu zece laturi ar putea fi influențată de interacțiunea cu alte furtuni sau de poziția diferită a acestei structuri în raport cu vortexul „Red Spot”. În ciuda diverselor ipoteze, cercetătorii nu au un răspuns definitiv, dar fenomene de acest tip nu sunt străine altor giganți gazoși. În particular, observațiile sondei Juno au evidențiat modele poligonale similare în cazul furtunilor de la polii lui Jupiter.
Următorii ani reprezintă un interval critic pentru monitorizarea evoluției acestei formațiuni. Odată cu schimbarea anotimpurilor, Saturn primește o cantitate mai mare de radiație solară în emisfera sudică, lucru care le va permite cercetătorilor să determine dacă decagonul devine mai stabil, dacă se intensifică sau dacă începe să dispară.
Hubble va continua monitorizarea fenomenului în cadrul programului OPAL, destinat observării atmosferei planetelor gigantice din Sistemul Solar. În trecut, modificările sezoniere și furtunile planetei au fost documentate în imagini și filmări realizate de telescop, iar această nouă descoperire oferă o șansă unică de a studia apariția și evoluția unui fenomen natural de o asemenea amploare.
Este pentru prima dată când astronomii pot urmări în timp real formarea și evoluția unui asemenea decagon atmosferic, ceea ce poate aduce clarificări despre mecanismele ce stau la baza formării unor modele geometrice neliniară, poligonale, pe suprafața unui gigant gaseos.
