Un studiu recent evidențiază faptul că deficitul de atenție și hiperactivitatea (ADHD) la adulți poate fi mai dificil de identificat din cauza unei game variate de manifestări și a subdiagnosticării, mai ales în cazul femeilor. Tulburarea persistă de mult în viața de adult și poate afecta relațiile personale și performanța profesională.
Manifestări și subdiagnosticare
ADHD la adulți nu se limitează doar la simptomele clasice precum neatenția, impulsivitatea sau agitația. La maturitate, pot apărea dificultăți în gestionarea emoțiilor, sensibilitate crescută la critică, probleme de organizare și pierderea percepției asupra timpului. În estimări, între 2% și 4% dintre adulți pot avea ADHD, însă simptomele diferă față de cele din copilărie. Diagnosticul poate fi dificil de stabilit deoarece anumite comportamente pot fi considerate normale sau legate de stres.
Pentru stabilirea diagnosticului, specialiștii solicită prezența a cel puțin cinci simptome de neatenție sau hiperactivitate-impulsivitate, care să persiste de cel puțin șase luni și să afecteze semnificativ viața zilnică în mai multe contexte. În plus, unele simptome trebuie să fie prezente înainte de vârsta de 12 ani.
Impactul asupra vieții și riscurile asociate
Lipsa unui diagnostic și tratament adecvat poate avea consecințe serioase, precum dificultăți în relațiile personale, venituri mai mici și un risc mai mare de consum de alcool și droguri. Unele studii indică o posibilă asociere între ADHD la adulți și un risc crescut de demență, însă nu există o relație cauzală dovedită.
Un specialist afirmă că un diagnostic timpuriu și tratamentul corespunzător pot preveni rezultate negative grave în viața pacientului. În cazul ADHD nediagnosticat, consecințele pot fi de natură personală și profesională, fără a oferi însă explicații suplimentare despre modul în care acestea se manifestă concret.
Simptome caracteristice și differențiere
Simptomele cele mai frecvent asociate cu ADHD sunt lipsa de atenție, impulsivitatea și neliniștea, însă acestea pot apărea și în perioade de stres, fără a indica neapărat o tulburare. Cercetările arată că diferențe în structura și funcția creierului pot fi prezente, dar variația individuală face dificilă utilizarea acestor semnale pentru diagnostic.
Există trei subtipuri de ADHD: cu deficit de atenție, hiperactiv-impulsiv și combinația celor două. Persoanele cu varianta de neatenție sunt adesea ușor distras, uituc și evită activitățile care necesită concentrare susținută. La cel hiperactiv-impulsiv, manifestări sunt agitația pronunțată, vorbitul excesiv și neliniștea extremă.
Pentru diagnostic, se urmărește prezența a minimum cinci simptome de neatenție și/sau hiperactivitate, care persistă de cel puțin șase luni și au impact asupra mai multor aspecte ale vieții.
Dificultăți în reglarea emoțiilor și funcții executive
Este frecvent ca adulții cu ADHD să întâmpine probleme în gestionarea emoțiilor intense, precum schimbări bruște de dispoziție și sensibilitate la critică. Într-un studiu recent, critici sau judecăți au fost asociate cu sentimente profunde de anxietate și durere.
Dificultățile de reglare emoțională se reflectă adesea în strategii contraproductive, precum suprimarea emoțiilor, în loc de reinterpretarea situațiilor. Riscul de tumori clinice precum anxietatea și depresia este semnificativ mai mare, metaanalize arătând că aceste tulburări sunt de până la cinci ori mai frecvente în rândul adulților cu ADHD.
Un alt aspect important îl reprezintă problemele legate de funcțiile executive, precum planificarea, organizarea și luarea deciziilor. Studiile indică dificultăți în respectarea termenelor, finalizarea sarcinilor la timp și trecerea de la o activitate la alta.
Timpul, perceput diferit de adulții cu ADHD
Estimarea timpului reprezintă o provocare pentru persoanele cu ADHD. Unele activități monotone le par interminabile, în timp ce orele petrecute în mod interesant trec rapid, fără ca persoana să își dea seama.
Hiperfocusul — concentrarea intensă asupra unui singur obiect — este o manifestare a tulburării cu deficit de atenție. Studii din 2019 arată că adulții cu mai multe simptome de ADHD raportează episoade frecvente de hiperconcentrare, unele fiind considerate, în anumite contexte, o „superputere” care, dacă nu este gestionată, poate deveni un obstacol.
Creșterea numărului de diagnostice
Numărul cazurilor de ADHD la adulți înregistrează o creștere, în paralel cu conștientizarea mai largă a tulburării. Diagnosticul se face în urma unei evaluări clinice complexe, vizează diferențierea de alte tulburări precum anxietatea sau depresia și nu poate fi confirmat doar pe baza unor teste de screening.
Identificarea corectă facilitează accesul la tratamente adecvate, inclusiv medicație și terapie, precum și înțelegerea mai clară a propriului comportament. Un diagnostic poate ajuta pacienții să perceapă dificultățile pe care le-au avut toată viața ca fiind legate de o tulburare, nu de personalitate.
