Nicușor Dan: Cunoașterea României profunde, din rădăcini

Nicușor Dan, candidat independent la alegerile prezidențiale, exprimă, într-un interviu, viziunea sa asupra României rurale, evidențiind necesitatea unei societăți moderne, în care educația, sănătatea și sistemul judiciar funcționează pentru toți cetățenii. Nu percepe tradiția și progresul ca entități antagonice, ci ca elemente complementare, într-un echilibru armonios. În dialogul său referitor la identitate, modernizare și tensiunile sociale, se prezintă ca un om ancorat în valorile locale, dar convins de necesitatea unui viitor construit pe acces egal la serviciile publice și pe protejarea identității naționale în cadrul Uniunii Europene.

Considerați că alegătorii români se confruntă cu o dilemă între o Românie modernă și una tradițională, în opoziție cu George Simion?

Depinde de definiția acordată termenilor „România modernă” și „România tradițională”. Eu nu cred într-o dihotomie între aceste concepte. Îmi imaginez o țară modernă ca pe o comunitate prosperă, în care toți au acces la educație de calitate, la un sistem sanitar eficient, la un sistem judiciar care funcționează corect, care nu permite grupurilor de interese să profite de resursele publice și în care corupția nu face parte din viața cotidiană. Pe de altă parte, este esențial să prețuim și să păstrăm tradițiile noastre, de la patrimoniul istoric la gastronomie. Suntem o țară cu majoritate creștin-ortodoxă, cu respect pentru alte culte, cu o tradiție agricolă de apărat și o natură unică. Sunt un om tradiționalist în acest sens, apreciind identitatea națională în context european, fără a vedea istoria și tradițiile noastre ca înclinate spre Est.

În primul tur, o mare parte a alegătorilor nu au votat. Cum îi convingeți să participe la al doilea tur?

Mulți dintre cei care nu au votat probabil nu mai cred în schimbarea pe care o poate aduce clasa politică, fiind profund dezamăgiți. Și eu am fost dezamăgit de modul în care se desfășoară procesul politic. Din această dezamăgire a apărut implicarea mea civică de acum 25 de ani. Dar am constatat că, indiferent de implicarea societății civile, decizia finală aparține tot politicienilor, care stabilesc modul în care trăim, în urbanism, educație, sănătate. Așadar, m-am decis să candidez pentru funcții publice, de la consilier general, la primar, la președinte. În fața evenimentelor politice tulburătoare din ultimul an, am simțit nevoia să intervin, să nu rămân indiferent. Această decizie personală sper să îi convingă pe mulți că am intenții reale. Sunt un om care cunoaște România profund, pentru că acolo am crescut, acolo își au bunici copiii mei, au rădăcinile lor. Nu consider că votul individual nu are importanță. Fiecare vot neexprimat agravează situația. Nu permiteți celor gălăgioși să determine alegerile celor tăcuți și resemnați. Datorită votului cetățenilor simpli, am ajuns primar și lupta pentru a îmbunătăți comunitatea, renunțând la o carieră de succes, nu a fost zadarnică.

Observați o prăpastie între clasele sociale în România? Există resentimente între intelectuali și muncitori?

Cred că a apărut o creștere a resentimentelor în societatea românească. Frustrările acumulate în ultimii 35 ani acum își găsesc o formă de exprimare, dar aceasta nu ar trebui să depășească respectul pentru dezbaterile politice constructive. Dezinformarea și manipularea sunt arme folosite de cei care sunt puternici politic. Nu voi aminti evenimentele tragice din anii ’90, dar observăm un fel de „mineriadă politică” în care unii încearcă să prezinte intelectualul ca inamic. Dacă muncitorii români trebuie să se revolte împotriva cuiva, această revoltă ar trebui îndreptată spre o elită oligarhică, formată în ultimele decenii. Intelectualii sunt de aceeași parte a baricadei cu fermierii, șoferii, vânzătorii, salariații din firme mari sau mici, salariații statului sau din sectorul privat. Cei care încearcă să ne despartă sunt falși patrioți. Doresc să cred că vom rămâne uniți pentru că vrem binele țării.