O societate fără nuanțe de gri: „noi” și „ei”
Împărțirea în tabere bine definite s-a accentuat în turul doi al alegerilor prezidențiale, cu candidatul George Simion și Nicușor Dan drept principalii reprezentanți.
Membrii diverselor grupuri se confruntă cu animozitate reciprocă, fiecare campanie folosind argumente ce amplifică conflictul.
Alegerile recente evidențiază o tendință îngrijorătoare: votul nu mai este determinat de soluții, ci de emoții, apartenență și, mai ales, de excludere.
Sociologul Gelu Duminică descrie acest fenomen ca o manifestare a identității colective construite pe antagonism.
„De-a lungul timpului, am fost obişnuiţi cu acest model… Inclusiv în imn, ne referim la barbari şi tirani, dar cine sunt aceşti tirani? Ceilalţi. Din păcate, avem această poveste de antagonizare. Votul împotriva adversarului, dorinţa ca acesta să sufere, ne oferă o satisfacţie iraţională. Dar aceasta este tendinţa pe care am cultivat-o”, a explicat sociologul Gelu Duminică.
Românii, susţine sociologul, au fost învăţaţi să perceapă lumea în alb şi negru încă din fragedă copilărie, unde „duşmanii” erau prezenţaţi ca fiind răi şi de neîncredere.
O identitate națională construită pe „mituri de superioritate”
Ne-a fost insuflată ideea că tabăra noastră este mai bună decât a celorlalţi. Am transformat această ideologie chiar şi în expresii populare.
Gelu Duminică
Această perspectivă influenţează profund comportamentul politic, lipsind discuţiile cu privire la teme esenţiale pe agenda publică.
„În sociologie, ele au devenit elemente culturale, prin cultură înţelegând tot ce este transmis non-genetic. Diviziunea, alteritatea la noi a fost percepută mai degrabă ca o chestiune în care celălalt este inferior”, explică sociologul.
Identitatea naţională, după cum explică Gelu Duminică, este construită pe mituri şi pe un sentiment imaginar de superioritate.
„Suntem grădina Maicii Domnului, poarta creştinătăţii, n-am vrut niciodată să facem rău nimănui. Deşi aceste afirmaţii pot fi puse sub semnul întrebării şi discutate, suntem mai mult decât daci şi romani…suntem şi ostrogoţi, huni, romi, slavi, tătari”.
„Suntem o ţară relativ tânără, cu o identitate relativ nouă. Încă ne negociam identitatea.
„În momentul actual, observăm o negociere a identităţii naţionale între o viziune suveranistă, de tipul ‘noi suntem grădina Maicii Domnului’, şi una europeană, deschisă către Uniunea Europeană. Nu e o discuţie nouă, şi în 1848 există o discuţie similară.” spunea Gelu Duminică.
La rândul său, Robert Santa, cercetător principal la Rethink, evidenţiază frustrarea şi neîncrederea ca motivaţii principale ale naţionalismului românesc.
„Naţionalismul din România are un anumit victimism interiorizat şi o tendinţă de a percepe conspiraţii. Fundamentul său este nostalgia pentru un trecut imaginar şi convingerea că alţii vor rău.”
Platformele de socializare joacă un rol important în amplificarea diviziunilor.
„Platformele de socializare reduc foarte mult dialogul public şi îl plasează în zona emoţiilor. Îl scot din realitate într-o zonă emoţională”, specifică Robert Santa.
Algoritmii personalizează experienţa utilizatorilor, ducând la izolarea individului.
„Anterior, dezbaterile erau mult mai constructive, şi centrate pe soluţii. Acum sunt pline de furie.” arată Robert Santa.
Consecinţa? Izolarea în propriile bule, pierderea contactului cu perspective diferite și radicalizarea.
Etichetele devin arme
În acest context, etichetele devin instrumente de atac reciproc. Ura este amplificată de rețelele de socializare, iar discursul devine extrem.
„În campania electorală, nu am avut un mesaj clar adresat de candidați faţă de diversitatea culturală din România. Antagonizarea este la nivel de etichetă socială”, afirmă Gelu Duminică.
Se folosesc etichete ce amplifică sentimentul de ostilitate, şi care contribuie la perpetuarea diviziunilor.
Divergențele nu se reduc doar la ideologie, ci includ un puternic sentiment de dispreț reciproc.
Lipsa reacţiilor din partea liderilor politici şi religioşi este izbitoare.
„Niciun candidat nu a venit şi a spus: ‘vorbim despre toți românii'”, atrage atenția Gelu Duminică.
Votul, oglindă a unei societăți fragmentate
Radicalizarea politică provine şi din incapacitatea societăţii de a accepta diversitatea.
„În România, opiniile diferite nu sunt acceptate. În România, celălalt este tolerat, dar tolerarea implică o ierarhie de putere, nu o adevărată diversitate”, explică Gelu Duminică.
Robert Santa remarcă o ruptură evidentă între electoratul rural şi cel urban, precum şi între diaspora şi candidații naționaliști.
Fragmentarea reflectă o separație între două tipuri de societăți: una modernă, legată de discursul european, şi una mai tradițională, ancorată în valori conservatoare.
Gelu Duminică conchide că această situație este doar un stadiu intermediar: „Nu este sfârşitul, este doar o regrupare a forțelor. […] Democraţia se apără zi de zi.”
Votul reflectă o societate divizată, marcată de suspiciune şi dezacord reciproc.