Nu mi-am propus să scriu despre ziua mea individuală, ci despre aniversările noastre. Zilele noastre de naștere. Cred că sunt momente deosebit de importante, în afara acelei zile în care am apărut pe lume.
Pentru unii, ziua de naștere marchează momentul când, deschizând ochii asupra lumii, au început să o înțeleagă. Pentru alții, e ziua în care și-au atins un ideal important, când au simțit că încep cu adevărat să trăiască. Mulți își serbează ziua de naștere atunci când întâlnesc persoana iubită. Pentru câțiva, sper din suflet să fie puțini, ziua de naștere este în fiecare zi, smulsă unui final inevitabil.
Este important să ne poziționăm în cursul timpului, pentru a găsi eternitatea în clipa prezentă. Important este cât din ceea ce am adunat poate da naștere unor noi începuturi.
O expresie artistică a ceea ce doresc să spun ne oferă opera pictorului Conrad Bo, născut acum 53 de ani la Pretoria, un creator de școală în arta modernă africană. Tabloul se numește „Marea și Fantastică Petrecere de Aniversare”. Dacă privim cu atenție, titlul nu ni se va mai părea deloc pompos. Este vorba despre aniversarea lumii în care am vrea să trăim, lumea plină de artificii, amintiri, călătorii, acasă, prieteni și celebra formulă a lui Einstein, E = mc2, care pune totul sub semnul relativității:
PLUTIRILE LUI CHAGALL. „Aniversarea” se numește tabloul din 1915 al lui Marc Chagall (născut acum 138 de ani). Este o sărbătoare a tuturor stărilor de levitație din creația sa, unde fundalul e mereu (relativ) static, iar personajele zboară ca într-un vis. De fapt, artistul ne-a adus înapoi, cu fiecare pictură, visele uitate. Visăm cu toții în fiecare noapte, dar nu ne amintim întotdeauna ce am visat când ne trezim.
ANIVERSARE FERICITĂ, DOMNIȘOARA JONES! În tabloul semnat de Norman Rockwell, nimic nu plutește. Pictor și ilustrator american celebru, născut acum 131 de ani (desenele sale, realizate timp de jumătate de secol la revista The Saturday Evening Post, sunt încă inegalabile), introduce în „Petrecerea aniversară a învățătoarei” mai multe aniversări. În primul rând, a domnișoarei învățătoare Jones. Ea are o nobilă misiune de a-i readuce pe micii elevi cu picioarele pe pământ. Zâmbește cât trebuie și impune un comportament decent. În al doilea rând, este și ziua de naștere a elevilor ei, una dintre cele mai importante din viețile lor, când li se deschid ochii asupra lumii.
TIKTALK. „LA MULȚI ANI” CA MARȘ AL VICTORIEI. Indiferent care dintre zilele pe care le considerăm aniversări alegem să le sărbătorim, ideea de a auzi „La mulți ani” cântat de un cimpoier este tipică pentru rețelele de socializare. Cine știe, pe această platforma, că cimpoii conduceau regimentele scoțiene în război! Iar dacă cimpoierașul este începător și se filmează lângă o statuie ciudată, absurdul este suficient de atractiv pentru a deveni viral. De ce nu ar fi „La mulți ani” un marș al victoriei, de la o aniversare la alta?
„CÂND FERICIREA TE-MBRĂCA ÎN ALB…”. Priviți-l pe Aznavour cu atenție. Din modul cum vorbește, veți înțelege fără să știți franceza. A îmbrăcat hainele noi, pantofii îi strâng și, în această seară importantă, își așteaptă soția să se îmbrace. Este aniversarea zilei în care, îi spune, „fericirea te-mbracă în alb”. Dacă întârziem, ne spune el, autorul pentru care venim la teatru îl putem plânge ca pe un mort. Ceasurile trec, și când ea apare, în sfârșit, este exact momentul potrivit pentru a-i pune pe umeri mantia iubirii lui: Bon anniversaire…!