Romii au votat din discernământ, nu din speranță. Un vot lucid, nu unul de loialitate.
În turul I al alegerilor prezidențiale din 2025, comunitățile rome au tăcut. O tăcere semnificativă, dar nu pasivă, ci profund politică. În multe zone cu populație romă importantă, prezența la urne a fost sub 24%. Unii au interpretat acest lucru drept „apatie civică” sau „lipsă de interes”.
Însă, conform unui raport intern realizat de Roma for Democracy Foundation, realitatea este alta: romii nu au evitat democrația, ci au refuzat să o valideze. Boicotul a fost un act de discernământ. A vota înseamnă a delega putere, iar statul, în forma sa actuală, nu le oferă romilor reprezentare, protecție sau recunoaștere. De ce l-ar fi validat atunci?
Votul ca instrument de constrângere democratică
Între tururi s-a produs însă o schimbare. În doar două săptămâni, tăcerea s-a transformat în reacție. În 144 de localități unde romii reprezintă peste 5% din electorat, prezența la vot a crescut cu o medie de 5,71 puncte procentuale.
În zonele cele mai marginalizate, creșterea a depășit 27 de puncte. Nu a fost o revenire emoțională la urne, ci o mișcare strategică. O acțiune de autoapărare împotriva pericolului real al unui regim autoritar condus de un politician care a refuzat dialogul cu organizațiile civice rome și a promovat xenofobia și euroscepticismul.
Ceea ce s-a întâmplat în turul al doilea nu a fost o reîntoarcere triumfală, ci o intervenție lucidă, un gest de supraviețuire colectivă. Așa cum explică James Holston și Partha Chatterjee, cetățenii excluși nu renunță la politică, ci o practică prin forme alternative, adesea reactive, însă profund strategice. Astfel, de această dată, romii nu au votat pentru a susține un proiect politic, ci pentru a opri unul periculos.
Gestul lui Nicușor Dan
Singurul candidat care a înțeles tensiunea momentului a fost Nicușor Dan. Nu prin promisiuni, ci printr-un gest simbolic, dar extrem de valoros pentru comunitate: semnarea manifestului #NiciunMandatFărăNoi.
A fost singurul care a recunoscut în mod clar excluderea romilor ca problemă democratică. A mai făcut ceva: a recunoscut, în mod oficial, importanța activismului rom prin inaugurarea Pieței Nicolae Gheorghe – un gest de memorie civică profundă.
Nicolae Gheorghe a fost un lider civic, unul dintre arhitecții recunoașterii internaționale a romilor ca minoritate transnațională. Recunoașterea sa de către un primar în funcție, într-un spațiu public, a produs un impact major. Mulți romi nu au uitat acest gest. Iar în turul al doilea, au reacționat.
Rezultatele sunt clare: în zonele analizate, voturile pentru Nicușor Dan au crescut de la un număr la altul, cu peste 400%. Aproape 16% din voturile care i-au asigurat victoria provin din aceste comunități. Nu e o majoritate, dar e o margine decisivă. Fără ea, victoria nu ar fi fost posibilă.
Sfârșitul intermediarilor. Începutul reprezentării directe
Această mobilizare nu s-a realizat prin canalele tradiționale. În zonele dominate de rețelele partidelor dominante, participarea a rămas scăzută. Rolul intermediarilor clientelari s-a erodat. A apărut o altă formă de acțiune politică: reprezentarea directă.
Mobilizarea a fost coordonată de rețele informale, activiști tineri, organizații precum Roma for Democracy, femei-lider și lideri neoficiali care au refuzat ideea că democrația trebuie impusă „de sus”. Nu a existat vorba despre loialitate, ci despre discernământ. Despre o limită impusă dinspre cetățeni.
După cum susține antropologa Anna Mirga, evenimentul din 2025 a fost o formă de rezistență civică pragmatică: o mobilizare care nu cere favoruri, ci impune respect.
Lecțiile votului rom
Experiența electorală a comunităților rome în 2025 contrazice miturile despre pasivitate și manipulare. Votul lor a fost:
- Calculat, nu emoțional;
- Reactiv, nu pasiv;
- Împotriva marginalizării, nu pentru o ideologie;
- Inspirat de recunoaștere, nu de promisiuni;
- Conectat prin activism civic, nu prin intermediari.
Așa cum argumentează Martha Nussbaum, cetățenia implică nu doar drepturi politice, ci și demnitate. În 2025, romii nu au cerut, ci au acționat pentru a opri. Votul lor a fost o frână bruscă în față unui posibil colaps democratic.
Votul romilor a fost un act de autoapărare colectivă. Absența lor din primul tur a fost un protest. Revenirea lor în turul al doilea – un avertisment. Romii nu mai acceptă să fie manipulați. Nu mai acceptă loialități impuse. Nu mai acceptă tăcerea. Romii nu au cerut favoruri. Au spus clar: „Nu fără noi”. Și, remarcabil, un candidat i-a ascultat. Iar votul lor a contat – decisiv.