Hotărârea Curții Constituționale a României din 7 noiembrie 2024, privind neconstituționalitatea unor măsuri guvernamentale din 2022 referitoare la piața energiei, deschide calea pentru despăgubiri producătorilor. Chiar dacă, conform Curții, măsurile au fost justificate, modul de aplicare a afectat dreptul de proprietate privată.
Motivul hotărârii, publicat pe site-ul instanței, detaliază măsurile considerate neconstituționale sau excesive, la aproape șapte luni de la pronunțare. Curtea a decis că supraimpozitarea producătorilor de energie, implementată concomitent cu plafonarea facturilor, este contrară Constituției.
Veniturile obținute prin supraimpozitare au fost direcționate către Fondul de Tranziție Energetică, pentru acoperirea diferenței dintre prețul de piață și plafonarea facturilor de energie. Producătorii erau obligați să plătească 100% din profiturile suplimentare generate de tranzacții la prețuri peste 450 de lei/MWh, ulterior reduse la 400 lei/MWh.
Hotărârea Curții a fost solicitată de cinci companii producătoare de energie.
Ministerul Energiei a luat act de decizia CCR și așteaptă motivarea pentru o evaluare ulterioară, necomunicând o poziție oficială.
În februarie, Ministerul Energiei a inițiat un proiect de ordonanță, ulterior adoptat, care prevede o contribuție de 80% în locul celei de 100%.
id=”chapter-0″>Considerentele Curții
Curtea consideră măsura justificată, dar critică excesul de impozitare.
„Măsura urmărește un scop legitim, fiind în conformitate cu prevederile constituționale referitoare la statul social și bunăstarea cetățenilor. Ordonanța de urgență menționează dificultățile economice ale producătorilor de energie în perioada pandemiei COVID-19. ”
Curtea pune accent și pe protecția consumatorilor și pe necesitatea unor măsuri care asigură funcționarea corectă a pieței energetice.
„Legislatorul are dreptul de a reglementa situații concrete prin luarea în calcul a nevoilor actuale și a beneficiilor publice.”
id=”chapter-1″>Intervenție excesivă a statului
Cu toate acestea, Curtea consideră impunerea contribuției de 100% excesivă.
„Impunerea obligației de plată este în principiu justificată, dar cuantumul foarte ridicat, echivalent cu tot profitul suplimentar peste prețul plafonat, este excesiv și constituie o intervenție exagerată a statului.”
Curtea susține că un asemenea cuantum constituie o ingerință excesivă a statului, depășind necesarul pentru atingerea scopului legitim urmărit.
„Profitul suplimentar nu poate fi supus unei măsuri de confiscare. Statul trebuie să stabilească un mecanism de ajustare a pieței, respectând dreptul de proprietate privată.”
Curtea evidențiază obligația legislativă de a promova o reglementare proporțională, care să nu afecteze excesiv proprietatea producătorilor.
„Intervenția statului trebuie să fie proporțională și corect dozată, fără a limita excesiv drepturile fundamentale.”
Se argumentează că statul trebuie să găsească mecanisme pentru protecția socială, fără a afecta nejustificat producătorii.
Hotărârea subliniază lipsa proporționalității măsurii impuse.
„Măsura impusă a depășit limitele rezonabile ale limitării dreptului de proprietate, creând o situație inechitabilă anumitor producători de energie.”
Curtea consideră rezonabil un impozit ce poate depăși 50%, dar niciodată 100%, neconstituțional în această situație.
„Legislativul este competent să stabilească o contribuție, dar aceasta trebuie să fie proporţională cu scopul urmărit, menținând un echilibru just între interesul public și privat. Un cuantum de 100% este neconstituțional, echivalent cu o confiscare.”
Colectarea contribuției în cuantumul stabilit este considerată o încălcare a dreptului de proprietate și a unor articole constituționale.
„Este necesară protejarea populației împotriva fluctuațiilor prețurilor la energie, dar măsurile trebuie să respecte echilibrul între interesele concurente, fără a fi disproportionate.”
Curtea subliniază că neconstituționalitatea nu privește măsura în sine, ci cuantumul exagerat.
„Neconstituționalitatea se referă doar la cuantumul disproporționat al contribuției și nu la contribuția în sine.”
id=”chapter-2″>Termen și despăgubiri
Legislativul are 45 de zile la dispoziție pentru reglementare.
„Legislativul trebuie să stabilească un cuantum al contribuției proporțional, dar sub 100%, și un mecanism clar pentru restituirea diferenței.”
Mecanismul de restituire se aplică pentru perioada 2022-2024 și se ia în considerare eventualele compensații.
Ordonanțele ulterioare, încadrate în cadrul plafonării, se raportează la limitele CCR.
„Contribuția se calculează la 80% din diferența dintre prețul de vânzare și plafonul de 400 lei/MWh.”
id=”chapter-3″>Companiile eligibile pentru despăgubiri
Curtea precizează care producători vor fi compensați.
„Despăgubirile se acordă doar producătorilor care au contestat măsura anterior publicării hotărârii în Monitorul Oficial și celor care au procese pendinte pe această temă.”
Document integral: Hotărârea CCR