Regele Harald al V-lea și regina Sonja (Foto: Nebanuit)
Monarhii Norvegiei au vizitat luni principala așezare din arhipelagul arctic Svalbard, o zonă strategică de mare interes. Această vizită intervine într-o perioadă în care Statele Unite, Rusia și China își manifestă o participare sporită în această regiune polară bogată în resurse, conform agenției Reuters.
Importanța strategică a Arcticii, în contextul exploatării resurselor minerale, a transportului maritim și al securității, a crescut semnificativ. Declarațiile repetate ale președintelui american Donald Trump, privind dorința de a controla Groenlanda, au accentuat acest aspect.
Arctica adăpostește importante depozite de combustibili fosili și minerale, devenind astfel un câmp de competiție atât militară, cât și economică.
Vizita regală norvegiană are loc la o zi după vizita președintelui francez Emmanuel Macron în Groenlanda, demonstrând solidaritatea europeană.
Arhipelagul Svalbard, parte integrantă a Norvegiei din 1925, este situat la aproximativ jumătatea distanței dintre Polul Nord și continentul european. Vizita regelui Harald marchează un secol de suveranitate norvegiană asupra acestui teritoriu, guvernat în baza unui tratat din 1920 care permite cetățenilor țărilor participante să se stabilească acolo fără vize.
Tratatul Svalbard impune restricții asupra utilizării militare a arhipelagului, dar nu constituie o zonă demilitarizată. Rusia a criticat anterior acțiunile Norvegiei de consolidare a prezenței militare în Svalbard, critici respinse de autoritățile norvegiene.
Norvegia îndeplinește funcția de monitor NATO pentru o arie vastă de 2 milioane de kilometri pătrați din Atlanticul de Nord, inclusiv apele dintre Svalbard și continentul european, zone utilizate de submarinele nucleare ale flotei rusești.
În Svalbard există două așezări rusești, Barentsburg și Pyramiden, cu o populație actuală de 297 de locuitori, dintr-un total de 2.863 de locuitori, conform datelor Biroului de Statistică al Norvegiei.
China, considerându-și prezenţa „aproape arctică”, caută să dezvolte o rută maritimă alternativă, denumită „Drum Polar al Mătăsii”, pentru a reduce dependența de Strâmtoarea Malacca.