Cercetătorul Mirel Bănică, specializat în antropologia religiei ortodoxe, investighează viața cotidiană a comunităților rurale românești. Observațiile sale, rezultate din pelerinaje, dezvăluie o perspectivă asupra respectului și a coeziunii sociale. Într-un interviu acordat publicului, Bănică analizează fragmentarea societății și vulnerabilitatea acesteia la șocuri, elemente care ar necesita coeziune și unitate națională.
Mirel Bănică, doctor în științe politice de la Universitatea din Geneva, este cercetător și cadru didactic universitar. Ultima sa carte, „Între două lumi. Monahismul ortodox și modernitatea”, a apărut în 2024 la Editura Polirom.
- „De-a lungul multor ani, am petrecut timp în pelerinaje, împărtășind mese cu cei mai săraci dintre săraci, uitati de societate. De la ei am înțeles ce înseamnă respect: o căldură umană și acceptare.
- „Relația românilor cu statul seamănă mai mult cu un conflict pentru supraviețuire, decât cu o colaborare reciproc avantajoasă.”
- „Istoria religiilor vorbește despre succesori care contestă predecesorii. Eu cred că ne așteaptă un nou „mesia”. ”
„Relația românilor cu statul este una tensionată și dificilă”
– Călătoriile dumneavoastră prin zonele mai puțin populate ale țării, ce vă spun despre respect?
– Respectul înseamnă a proteja celuilalt, a-i recunoaște calitățile și imperfecțiunile, fără judecăți extreme. În cercetările mele de teren, respectul este o experiență concretă, nu o definiție abstractă. Aşa cum albinele produc miere, eu produc cunoștință.
De-a lungul multor ani, am petrecut timp în pelerinaje, împărtășind mese cu cei mai săraci dintre săraci, uitati de societate. De la ei am înțeles ce înseamnă respect: o căldură umană și acceptare. Această observație nu este idealizată. Am realizat acolo ce este respectul: lipsa judecății, acceptarea celuilalt fără superioritate sau dispreț, neîncercând să-l clasez imediat.Respectul se poate învăța şi în trafic sau şcoli.
– De ce românii nu au încredere în autorități?
– Am participat la un studiu de piață despre cum românii își prioritizează cheltuielile, în comparație cu statul. Observația este că, în general, românii preferă să investească în alte aspecte, decât în asigurări sau alte servicii de stat. Aceasta demonstrează o atitudine de nepăsare, de fatalism care afectează relațiile cu statul. Statul ar trebui să garanteze aplicarea legilor.
Relațiile cu statul sunt, într-adevăr, tensionate și dificile. O luptă pentru supraviețuire, nu o asociere avantajoasă reciproc. Administrația românească este marcată de aspecte contradictorii: fermă și aspră, birocratică, cu o oarecare înclinație către acomodare. Însă, cei care lucrează în administratie își fac adesea datoria.
Românii se raportează la stat, adesea, cu o atitudine de resemnare, găsind mai degrabă în religie un sprijin. Iconițele de la oglindă sau mătăniile de la volan sunt văzute de unii ca forme de protecție mai eficiente decât polițele de asigurare.
Românii se simt, deseori, în conflict cu statul. Această viziune este sintetizată și în articolul lui Vintilă Mihăilescu din Dilema, unde statutul statului este perceput ca pe unul de ,,gagiu”.
„Diferența dintre adevărul laic și cel religios poate fi semnificativă”
– Anularea și reluarea alegerilor a readus spiritualitatea în discuție.
– A fost remarcabilă atitudinea publică din presa română, pe acea vreme, de a considera excesivă credința în politică. Observând relația dintre religie, societate, stat și modernitate de 25 de ani, am constatații interesante, cum ar fi securilizarea societății și reacțiile la modernizare.
– Observ și existența unei nostalgii pentru perioada comunistă, printre cei care nu au emigrat și care nu se identifică cu valorile europene moderne.
„TikTok a devenit vocea celor tăcuți”
– Cum se explică afirmația că trecutul este cea mai bună țară?
– Religia a recâștigat importanță. Această redescoperire religioasă este un fenomen complex, specific contextului contemporan. Biserica Ortodoxă Română a adoptat o atitudine de distanțare față de politica activă dar este importantă observația că religiozitatea este mult mai accentuată în rândul comunităților neoprotestante, comparativ cu cea ortodoxă.
Sentimentul religios este, probabil, in măsură să dea un răspuns, la provocările existențiale ale oamenilor. Din fericire discrepanța dintre ,,adevărul” laic și ,,adevărul” religios poate fi semnificativă.
TikTok reflectă o tendință semnificativă a exprimării celor care nu au, încă, o voce puternică. Democratizarea accesului la internet a generat un context nou.
De la „apa dacică” la „new-age”
– Ce ne spune apariția unui „mesia” despre așteptările românilor?
– Secularizarea societății românești a fost rapidă, ceea ce este evident în contextul contemporan. Această combinație de elemente include și aspectele legate de crize politice și economice.
Lista elementelor care formează procesul contemporan este mult mai complexă. Rezultatul este o schimbare semnificativă în experiența religioasă.În loc de o aderare la o religie organizată, sunt mulți care sunt atrași de o spiritualitate personalizată.
„Istoria religiilor ne arată că după un „mesia” vine altul”
– Cum să afirmi respectul pentru țară fără a fi etichetat ca fiind reacționar?
– Mulți vor susține cu tărie ideea unei iubiri tari pentru țară. Îi lăsăm sau încercăm să acceptăm aceste viziuni? TikTok a devenit un nou instrument de exprimare a religiozității populare.
„Trăim într-o cultură a performanței care transformă căutarea de sine într-o cursă nesfârșită”
– Unii caută sensul vieții în biserică, horoscop, terapii alternative. Ce caută oamenii?Trăim într-o epocă a intensității căutării de sine. Căutarea de sens și ordine într-o lume tot mai fragmentată, instabilă și impredictibilă este o manifestare universală. Această cautare este amplificată de lipsa unor repere clare din partea unor instituții tradiționale.
Firme de top oferă angajaților ,,pachete de beneficii spirituale”, evidențiind o nouă perspectivă. Oamenii caută certitudini, răspunsuri simple.
Radicalizarea poate oferi o formă de stabilitate psihologică. Nu toate opțiunile radicale sunt percepute ca negative, ci pot reprezenta o formă de a reacționa la provocările contemporane.
– De ce mulți ajungem la extreme?
– Societatea contemporană creează nesiguranță și competiție, care se manifestă în muncă, relații și identitate. Apariția instrumentelor digitale, amplifică această tendință. Discursurile moderate și complexe sunt mai greu de receptat.
„Avem de-a face cu o schimbare fundamentală a societății, iar asta nu se poate întâmpla fără tensiuni”
– Evenimentele recente au conturat un nou context. Societatea este fragmentată, lipsită de repere comune, ceea ce a dus la vulnerabilitate. România este împărțită între cei legați de tradiții și cei cu valori diferite.
Schimbarea societății actuale este profundă și complexă. Această evoluție a societății nu se poate face fără conflict și tensiune.
– Un gând final mai optimist?
– Oamenii văd trecerea trenului vieții lor, deci pot rămâne pasivi și aleg să-și caute propria cale pentru a defini spiritualitatea.