Atacurile împotriva instalațiilor nucleare și a forțelor militare iraniene marchează prăbușirea alianțelor construite de această țară în Orientul Mijlociu. Strategia, concepută după conflictul Iran-Irak din anii 1980, nu a reușit să împiedice atacurile din partea Israelului și, acum, a Statelor Unite, afirmă analiștii, citați de publicații precum Le Monde și New York Times. Un eveniment crucial în acest declin a fost o acțiune trecută de serviciile secrete israeliene.
Cu câțiva ani în urmă, Iranul și aliații săi se aflau la apogeul puterii și influenței.
Organizația militantă libaneză Hezbollah era o forță militară și politică de prim rang în Liban.
Gruparea Houthi din Yemen, deși de dimensiuni reduse, reprezenta o forță considerabilă, blocând traficul maritim internațional în Marea Roșie.
În Siria, președintele Bashar al-Assad-și-a consolidat poziția după o perioadă de izolare.
Și Iranul, în ciuda sancțiunilor, a demonstrat valoare ca aliat al Rusiei, sprijinind Moscova în conflictul cu Ucraina.
În prezent, acești aliați și grupări proxy au dispărut practic. Chiar și Vladimir Putin pare absent din această ecuație.
Iranul este mai izolat ca niciodată de la instaurarea Republicii Islamice, confruntându-se cu una dintre cele mai grave amenințări din ultimele decenii, prin atacurile Israelului și, acum, ale Statelor Unite.
O strategie veche de decenii
Deși vecinii arabi și aliați precum Rusia și China au condamnat atacurile, nu au oferit sprijin concret. Rusia a preferat o atitudine rezervată, lăsând comunicarea pe seama ministrului său de externe.
De asemenea, Iranul nu mai are aliați în Siria. Rețeaua sa de miliții este grav afectată după un an și jumătate de confruntări cu Israelul.
Hezbollah, fost aliat-cheie, nu a lansat atacuri asupra Israelului din momentul intensificării recentei ostilități.
După atacurile asupra Iranului, Houthi au declarat intenția de a relua atacurile în Marea Roșie, dar nivelul concret de sprijin pentru Iran rămâne neclar.
„Asistăm la prăbușirea strategiei și capacității Iranului de a-și proiecta influența în regiune, o strategie de zeci de ani”, a declarat pentru New York Times un cercetător la un institut de cercetare din Washington.
Această doctrină a ghidat Republica Islamică încă de la răsturnarea monarhiei din 1979 și conflictul cu Irakul.
Liderii iranieni au fost hotărâți să nu mai fie izolați în fața inamicilor, notează experții.
Apogeul influenței Iranului
În anii care au urmat, Iranul a investit miliarde în construirea unei rețele de grupări proxy în Orientul Mijlociu, menținând conflictul departe de granițele sale.
Aceste grupuri au oferit Iranului aliați la granița cu Israelul, capabile să oprească atacurile și să lanseze atacuri asupra Israelului.
„Randamentul investiției a fost considerabil”, a subliniat un expert.
În jurul anului 2020, Iranul a atins apogeul puterii prin rețeaua sa de aliați regionali. Concomitent, statele din Golf, văzând în Iran un rival, au optat pentru o abordare diplomatică.
Alianțele cu Rusia și China au fost mai puternice decât oricând, dar și sprijinul pentru Iran a crescut.
Cu acest sprijin, Iranul a consolidat poziția printre statele regionale.
Prăbușirea strategiei
Dar o serie de greșeli și calcule eronate au dus la decăderea rețelei Iranului.
Un atac cu drone din 2020 a dus la moartea unui comandant militar iranian, afectând grav capacitatea forțelor proxy ale Iranului.
Pierderea comandantului a transformat aceste grupări într-o structură mai birocratică, mai vulnerabilă la infiltrațiile serviciilor de informații israeliene.
Evenimentele din octombrie 2023 au afectat grav rețeaua.
Capacitatea Hamas de a amenința Israelul a scăzut.
Hezbollah și-a pierdut influența în Liban.
„Axa rezistenței” s-a slăbit semnificativ, iar slăbirea Hezbollahului este un factor crucial.
Căderea regimului Assad din Siria a afectat grav tranzitul de arme și resurse către aliații iranieni.
Neîncredere în Teheran
Iranul a fost reticent în a se implica direct în susținerea aliaților, pierzând credibilitatea și coerența.
În consecință, acești aliați sunt fie incapabili, fie nehotărâți să ajute când Iranul are nevoie.
Hezbollah și milițiile irakiene sunt sub presiune pentru a nu participa la conflictul cu Israelul.
Necunoscute
Houthi rămâne o variabilă necunoscută.
Deși au un acord cu SUA pentru oprirea atacurilor, amenințarea cu reluarea atacurilor în cazul unor intervenții asupra Iranului persistă.
Irakul mai este un bastion al Iranului la nivel militar.
Irakul a oferit capacitatea de a evita represaliile israeliene.
Accesul aerian spre Teheran rămâne monitorizat de Israel.
Ce poate face Rusia? Micșoratele opțiuni
Alți aliați străini nu au semnat tratate de apărare.
Implicarea Rusiei riscă să deterioreze relațiile cu Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită.
Rusia este angajată în conflictul din Ucraina.
Liderii arabi preferă să rămână neimplicați în conflict, discutând în privat despre colaborare cu Israelul.
Aceste state consideră că Iranul constituie o amenințare existențială.