
România are cel mai abuziv regim fiscal din Uniunea Europeană pentru jocurile de noroc, mai ales pentru jucători. Această strategie nu este eficientă pe termen lung, ci aduce venituri rapide la buget. Însă aceste fonduri nu apar din senin.
Fie că este vorba de impozit pe retrageri, fie de taxe impuse operatorilor, jucătorii suportă cheltuielile. Toate taxele sunt percepute din pierderile jucătorilor. Nu există o altă sursă de venit în acest sistem. Fiecare leu impozitat este un leu pierdut de cineva.
„Acest manifest nu este emis de proprietarii de jocuri de noroc sau de cazinouri. El vine din partea unei comunități care a suferit ani de zile abuzuri fiscale grosolane din partea clasei politice. Suntem jucători, organizatori, părinți, cetățeni – oameni obișnuiți care solicită un tratament corect, nu favoruri.”, se arată la începutul acestei analize care abordează supraimpozitarea jocurilor de noroc.
- Această realitate fiscală este adesea ignorată.
- Din acest motiv, țările cu sisteme fiscale mature aleg să nu impoziteze jucătorii.
- Nu din generozitate, ci pentru că nu există venit real care să justifice impozitarea.
Statul obține miliarde anual din pierderile jucătorilor
Miliardele încasate de stat nu provin de la operatorii de jocuri de noroc, ci de la jucători – oameni obișnuiți, uneori vulnerabili. Aceasta este percepută drept „protecție”, dar mai degrabă seamănă cu o exploatare fiscală, scrie Andrei Alecu, CEO & Founder at LetsPoker.
- Apare ipocrizia: în timp ce autoritățile susțin protecția jucătorilor, bugetul public se bazează pe pierderile lor.
- Când jucătorii se confruntă cu dificultăți financiare, statul nu intervine cu suport sau prevenție, ci cu impozit, fără deduceri sau logică economică.
- În loc să reducă suferința, sistemul o taxează. În loc să prevină comportamentele riscante, le monetizează.
Taxarea actuală nu rezolvă nimic. Nu reduce dependența. Nu limitează riscurile. Doar agravează problema și alimentează bugetul cu prețul celor mai vulnerabili.
O narațiune falsă, convenabilă autorităților
În ultimii ani, s-a dezvoltat o narațiune falsă, însă convenabilă pentru autorități: că jocurile de noroc sunt o problemă rezolvabilă prin taxe. Că dacă le fac mai scumpe, le oprești. Că taxarea mai dură „protejează populația”.
Realitatea este diferită. În ultimii 10 ani, impozitele în acest domeniu au crescut constant, de la un nivel suportat la un regim fiscal fără precedent în Uniunea Europeană.
- Cu toate acestea, discursul oficial rămâne același: că „flagelul” trebuie înăbușit prin noi taxe, mai mari și mai aspre.
- Orice aspect negativ este folosit ca pretext pentru noi măsuri restrictive.
- Fără analiză, fără rezultate, doar reflex bugetar.
Milioane de români pot beneficia de diverse activități de joc responsabil, de la loto la pariuri sportive sau poker, ca o formă de divertisment, adrenalină și satisfacție. Similar cu vizitele la spectacole sau vizionarea de filme, cu limite asumate.
Un exemplu concludent este Marea Britanie, unde peste 40% din adulți au declarat că au jucat în ultima lună, dar rata jucătorilor cu probleme este estimată la doar 0,3%. (Raport UK Gambling Commission).
- Participarea mare comparativ cu România, dar probleme puține. De ce? Pentru că sistemul este reglementat corect, iar statul nu confundă moralismul cu protecția reală.
- Există cazuri reale de dependență, cu un procent mediu global de doar 1% și stabil. Surprinzător, țările cu interdicții complete au rate de dependență cu 400% mai mari decât media.
- Statul român taxează astăzi jocurile de noroc cu o intensitate fără precedent: impozit pe câștig fără deducerea pierderilor, cu discuții recente privind TVA, CASS și CAS. Nu este o strategie fiscală, ci o vânătoare de venituri.














